În cadrul manifestărilor solemne dedicate eroilor Revoluției Române din decembrie 1989, luni, 23 decembrie, la monumentul eroilor jandarmi de la Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din Otopeni a fost
Întruniri preoţeşti în protopopiatele Iaşi 1 şi Iaşi 2
Preoţii din Protopopiatul Iaşi 1 s-au reunit ieri, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în Sala "Dr. Iustin Moisescu" a Centrului eparhial Iaşi. Referatul cu tema "Necesitatea operei social-filantropice în Biserica Ortodoxă - cerinţe şi aşteptări actuale" a fost susţinut de pr. Sever Stan de la parohia Bejan din Iaşi. Atât preoţii din mediul urban, cât şi cei din mediul rural au luat cuvântul pe marginea temei expuse. "Toţi preoţii se implică în opera social-filantropică, făcându-şi datoria în parohiile lor, spre mulţumirea credincioşilor. Am adus în discuţie activitatea cercurilor pastorale care vor avea în atenţie tema "Taina Sfântului Maslu". În acelaşi timp s-au discutat probleme de ordin intern, prezentându-se hotărârile primite de la Centrul eparhial Iaşi şi de la Cancelaria Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române", a spus pr. Toma Gradinaciuc, protopop al Protopopiatului Iaşi 1. Tot ieri a avut loc întâlnirea preoţilor din Protopopiatul Iaşi 2. Părintele Vasile Ţarcă, parohul de la parohia Bordea şi misionar de caritate la Spitalul de Psihiatrie Grajduri, a susţinut tema "Misiunea preotului de spital şi conlucrarea lui cu medicul pentru îngrijirea bolnavilor". "Părintele Vasile Ţarcă a insistat în tema susţinută asupra activităţilor filantropice ale Bisericii, în general, abordând problematica relaţiei care trebuie să existe între medic şi preot în cadrul instituţiilor spitaliceşti. Prin suportul spiritual, bolnavii sunt ajutaţi de preot să treacă mai uşor de suferinţa pe care o au şi să înţeleagă că boala este o posibilitate de înduhovnicire şi de apropiere de Dumnezeu", a relatat pr. Vilie Doroşincă, protopop al Protopopiatului Iaşi 2. În continuare, preoţii de caritate din spitale au împărtăşit din propriile experienţe pe care le au cu bolnavii. (C. Ciofu)