De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Învăţăm de la orb cât de importantă e credinţa
În Duminica a XXXI-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la Sfânta Liturghie în Paraclisul "Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul" din Reşedinţa patriarhală.
În cuvântul de învăţătură, Preafericirea Sa a tâlcuit pericopa despre vindecarea orbului din Ierihon, care s-a citit la Sfânta Evanghelie.
Deşi scurtă ca text, Evanghelia citită ieri în întreaga Biserică Ortodoxă este plină de înţelesuri duhovniceşti. Patriarhul României a arătat că Iisus, înconjurat fiind de mulţime, mergea spre Ierihon pentru a săvârşi acolo o altă schimbare a unei vieţi, pe cea a lui Zaheu Vameşul, care, deşi vedea cu ochii trupului, era orbit de lăcomie şi avea nevoie de o altă vedere a vieţii, o vedere duhovnicească. "Cel care nu vedea cu ochii trupului însă, orbul de la marginea drumului, înainte de a intra Iisus în Ierihon, a avut o vedere duhovnicească a unei simţiri prin credinţă, că Iisus Nazarineanul este singurul care îl poate vindeca. De aceea, când striga "Iisus, fiul lui David, fie-ţi milă de mine!", nu-i cerea nici bani, nici hrană, ci îi cerea ceea ce numai Iisus îi putea da, vederea", a spus Preafericitul Părinte Daniel.
Din orb cerşetor, Hristos l-a făcut misionar mărturisitor
Iisus ştia că orbul care avea să fie vindecat va merge apoi după El, slăvind pe Dumnezeu, de aceea, în mod surprinzător, Mântuitorul nu merge spre el, spre marginea drumului, ci porunceşte ca să fie adus orbul la El, în mijlocul drumului, ca apoi orbul să îl urmeze pe acelaşi drum. "Învăţăm de la acest orb, care cere vindecarea, cât de importantă este credinţa. Dar credinţa lui nu este o simplă convingere intelectuală, ci este şi o simţire duhovnicească a prezenţei lucrărilor lui Dumnezeu în Iisus din Nazaret.
Acest orb din Ierihon ne ajută să ne întărim duhovniceşte şi devine un dascăl pentru noi. Pe lângă o credinţă puternică, descoperim la el virtutea mare a recunoştinţei, a mulţumirii aduse lui Dumnezeu pentru binefacerea făcută lui prin Iisus Hristos. Foarte adesea oamenii, după ce şi-au rezolvat o problemă, uită de Dumnezeu, dar orbul vindecat ne învaţă că trebuie să slăvim pe Dumnezeu în tot timpul şi în tot locul, nu numai acasă, pe ascuns, ci şi de faţă cu lumea. Astfel, dintr-un orb cerşetor, Hristos Domnul a făcut un misionar mărturisitor", a mai spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.
Evanghelia ne mai arată, potrivit Preafericirii Sale, că Mântuitorul Iisus Hristos nu consideră boala o fatalitate. Fiind milostiv, Iisus s-a oprit din drum şi nu a considerat boala o normalitate şi nici o fatalitate, ci consideră că sănătatea este starea firească a omului. "Văzând credinţa acestui om, o credinţă cultivată prin suferinţă, Mântuitorul îl vindecă.
Deci Evanghelia ne arată că nu trebuie să fim indiferenţi faţă de suferinţa oamenilor. Ea ne cheamă la milostenie, la o grijă deosebită faţă de cei suferinzi, la o alinare a suferinţei celor care nu văd sau nu se pot mişca, a celor care nu se pot deplasa, a celor care nu se pot îngriji pe ei înşişi. Să fim sensibili la suferinţa celor care au nevoie de ajutorul nostru!", îndeamnă Preafericitul Părinte Daniel.