„Învierea lui Hristos, Bucuria cea adevărată“

În Pastorala de Paşti adresată credincioşilor din Episcopia Devei şi Hunedoarei, Preasfinţitul Episcop Gurie arată că "valoarea şi semnificaţia profundă a acestei vestiri, care răsună în binecuvântata noapte a Sfintelor Paşti, poate fi înţeleasă cu adevărat doar de cei care, prin mila (harul) lui Dumnezeu, s-au ridicat (deşteptat) din moartea păcatului".

Aşa cum arată ierarhul în Pastorala sa, "fără Învierea Mântuitorului, viaţa şi condiţia pământească a omului sunt o mare zădărnicie şi un vis amăgitor ce stă permanent sub semnul întrebării: la ce folosesc alergăturile vieţii şi la ce bună viaţa ca atare, dacă moartea are ultimul cuvânt în rostirea existenţei? Învierea Mântuitorului este răspunsul lui Dumnezeu care pune în rost şi dă sens lumii şi vieţii!".

Tema aleasă ca meditaţie în Cuvântul pastoral din acest an se referă la "ideea că Dumnezeul nostru este Dumnezeul Învierii, Dumnezeu care-Şi subordonează Prezenţa şi lucrarea Sa în lume lucrării de înviere a fiecărui om în parte. Cei care nu înţeleg faptul că în spatele a tot ceea ce ni se întâmplă în viaţă stă efortul lui Dumnezeu de a ne recupera pe fiecare în perspectiva Învierii, aceia se vor sminti şi se vor dezamăgi de Dumnezeu. Mediocrii, superficialii nu înţeleg taina Învierii lui Hristos şi se smintesc de Dumnezeu pentru că nu înţeleg că viaţa pământească trebuie să fie o permanentă deprindere cu Învierea".

Preasfinţitul Gurie arată că sunt situaţii în care oamenii devin superficiali şi mediocri. "Uneori suntem ispitiţi să sesizăm viaţa pământească doar sub aspectul ei de trecere şi de ducere înspre moarte. Alipiţi pătimaş de ziua ce se scurge, suntem confiscaţi de perspectiva că viaţa s-ar împuţina în noi pe măsura trecerii anilor."

Ispita dezamăgirii de Dumnezeu

De asemenea, uneori oamenii sunt dezamăgiţi de Dumnezeu, "atunci când suntem ispitiţi să-L căutăm nu pe Dumnezeul mângâierilor, ci mângâierile pe care Dumnezeu ni le poate dărui. Prin căderile noastre în păcat, credinţa noastră se împuţinează, iar înţelegerea minţii devine superficială şi astfel noi încercăm să-L subordonăm pe Dumnezeu, cerându-I să ne împlinească voile noastre pătimaşe. Astfel, ierarhul a oferit exemplul mulţimii care l-a primit, la praznicul Floriilor, cu strigarea "Osana!" pe Mântuitorul şi care s-a dezamăgit de El atunci când nu le-a împlinit dorinţa de a-L vedea ca pe un Mesia politic, eliberator nu de moarte, ci de nedreptăţile sociale şi istorice. Smintită fiind de o mediocră înţelegere a lui Hristos, mulţimea adunată la Florii va cere cu îndârjire în curtea lui Pilat: "Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!". Şi noi putem fi vizaţi de această mediocră atitudine faţă de Hristos Domnul, atunci când nu dorim să ne schimbăm după chipul lui Dumnezeu, ci să-L schimbăm pe Dumnezeu după măsura intereselor noastre pătimaşe". Astfel, unul din mesajele Învierii este că "nu Dumnezeu trebuie să facă ceea ce noi dorim, ci noi trebuie să învăţăm să facem ceea ce Dumnezeu doreşte. Doar aşa vom putea ieşi din măsurile înţelegerii noastre mediocre despre lucrarea lui Dumnezeu în lume".

Preasfinţitul Gurie arată că "adevărata rugăciune este "Doamne, fie voia Ta!". Când nu ne rugăm astfel, când nu suntem în stare să ne abandonăm în braţele Lui dumnezeieşti, obligăm iubirea covârşitoare a lui Dumnezeu să ne judece şi să ne poarte prin încercări, pentru a ne desprinde din amăgirile în care trăim. Atunci când Dumnezeu pare a ne dezamăgi aşteptările, să ne aducem aminte că El ştie care este adevăratul bine ce ni se cuvine".

În acest sens, Mântuitorul nu a răspuns la cererea tâlharului de pe Cruce care I-a cerut Domnului să Se coboare de pe lemnul răstignirii şi să Se izbăvească şi pe El, şi pe ei. "Mântuitorul a preferat să-i dezamăgească aşteptările pentru a nu ne amăgi pe noi pe toţi. Prin Crucea Învierii Sale, El ne-a dat puterea de a coborî şi noi, prin crucile pe care suntem ţintuiţi, într-un fel sau altul, într-o viaţă înviată din orice suferinţă şi din orice iad", a arătat ierarhul.

De asemenea, sunt persoane care au o viaţă stricată şi pervertită, care cer lui Dumnezeu să se facă slujitor al patimilor lor, atrage atenţia Episcopul Devei şi Hunedoarei. "Toţi aceştia nu înalţă lui Dumnezeu rugăciuni ca să scape de boala ce-i stăpâneşte, ci ca boala lor să se desăvârşească în fapte. Iar când Dumnezeu nu le ascultă cererea, se smintesc şi se dezamăgesc, neştiind că nu Dumnezeu este pricina nefericirii lor, ci viaţa lor pătimaşă!"

"Să fiţi adevăraţi fii ai Învierii"

În finalul Pastoralei, Preasfinţitul Episcop Gurie vorbeşte credincioşilor de marea iubire a Mântuitorului, Care s-a răstignit pentru oameni: "Atâta vreme cât rămânem în păcate, Hristos va rămâne pe Cruce. Iubirea lui Dumnezeu nu poate coborî de pe Altarul Crucii pentru ca nu cumva vreunul din păcatele noastre să rămână nepironit şi nespulberat de biruitoarea Înviere!"

"Cel ce cunoaşte harul Învierii nu va vedea moartea în veac. Un mare mistic spunea: "Iisus este o rană de care nu te mai vindeci!" Cine cunoaşte harul Învierii, cine se face una cu dragostea Crucii lui Hristos nu mai poate să trăiască indiferent şi detaşat faţă de tragedia lumii ce s-a smintit din Dumnezeu. Vă chem pe toţi, iubiţi credincioşi, să fiţi adevăraţi fii ai Învierii. Răniţi de harul Învierii să nu ostenim a cuprinde în rugăciunile noastre căderile celor ce în mediocra nepricepere îşi trăiesc viaţa pământească deprinzându-se cu o existenţă înspre moarte. Să ne rugăm Domnului Înviat să ne pironească pe Crucea dăruirii până la jertfă pentru viaţa şi Învierea lumii!"