La Praznicul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, miercuri, 25 decembrie, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și
Învierea tinerilor din moartea spirituală
Ieri, în duminica a XX-a după Rusalii, în bisericile ortodoxe s-a citit pericopa evanghelică de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, cap. 7, vers. 11-16. Evanghelia acestei duminici, a evidenţiat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, arată deodată preţuirea şi iubirea milostivă a lui Hristos Domnul faţă de tineri, dar şi chemarea la ridicare, la refacerea comuniunii, la comunicarea cu cei din jur şi la trăirea în comunitate pentru a ne umaniza în relaţiile faţă de semeni.
În cuvântul de învăţătură rostit ieri în cadrul Sfintei Liturghii, ce a fost săvârşită în Paraclisul „Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul“ din Reşedinţa patriarhală, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că în minunea săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos, anume învierea fiului văduvei din Nain, aflăm trei învăţături mari: iubirea milostivă a Domnului Hristos faţă de oamenii îndureraţi şi îndoliaţi, iubirea milostivă a Mântuitorului faţă de cei care au trecut din această viaţă mai devreme şi respectul pe care Domnul Iisus Hristos îl arată pentru trupul aflat în sicriu.
În primul rând, Hristos Domnul ne îndeamnă să fim alături de oamenii copleşiţi de durerea pierderii celor dragi, de oamenii nemângâiaţi şi deznădăjduiţi, să arătăm iubire compătimitoare şi să fim sensibili la suferinţa celor încercaţi pentru ca, astfel, aceştia din urmă să simtă iubirea milostivă a lui Dumnezeu şi să se arate că sufletul celui sensibil lucrării harului Duhului Sfânt are în el iubirea împreună-pătimitoare a lui Hristos.
În al doilea rând, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, din Sfânta Evanghelie reiese o altă învăţătură deosebită, şi anume că minunea învierii a fost săvârşită numai asupra tinerilor, precum acest fiu al văduvei din Nain, asupra fiicei lui Iair şi asupra prietenului Său Lazăr din Betania, fratele surorilor Marta şi Maria, pentru a se evidenţia că în Împărăţia lui Dumnezeu toţi cei înviaţi din morţi vor arăta precum tinerii, fiindcă tinereţea este simbolul învierii. „Această taină a legăturii dintre înviere şi tinereţe arată că Hristos Domnul este preocupat de sensibilitatea cea mai mare a vieţii, pentru că tinerii sunt cei mai sensibili la iubire. Ei au nevoie de iubirea părinţilor, a fraţilor şi surorilor, a prietenilor. Prin învierea tinerilor din morţi şi redarea lor familiilor, Hristos Domnul ne arată că omul este făcut pentru comuniune, că tinerii nu sunt făcuţi pentru însingurare, ci pentru iubire faţă de părinţi, faţă de familie, fraţi, surori şi prieteni. Când îl învie din morţi pe acest tânăr, Hristos Domnul îl redă mamei sale, spune Evanghelia. Prin aceasta a arătat că numai comuniunea de iubire este starea normală a vieţii. Când tânărul a înviat din morţi a început să vorbească cu cei din jur, ceea ce este semnificativ, întrucât Hristos Domnul vede viaţa ca pe o comunicare şi comuniune, nu ca pe o izolare sau însingurare. De aceea, tinerii care, deşi trăiesc trupeşte, dar se însingurează, se izolează fie de părinţi, fie de fraţi, fie de surori şi trăiesc în mod pătimaş şi egoist, ei se află într-o moarte spirituală. Din punct de vedere spiritual, când zice Hristos Domnul: «Tinere, ţie îţi spun, scoală-te!», înseamnă revenirea la comuniune, la comunicare, la o viaţă trăită, nu în izolare, însingurare şi uitare faţă de ceilalţi, ci la o viaţă de iubire, de atenţie sporită, de ajutorare, de ascultare, de îmbogăţire sufletească prin comuniunea iubirii curate şi sincere. Evanghelia ne îndeamnă să avem grijă de copii şi tineri“. În acest sens, Patriarhul României a arătat că nu e suficient să pregătim pentru ei daruri materiale, să le asigurăm o profesie, deşi acestea sunt necesare în baza responsabilităţii pe care părinţii şi societatea o au faţă de tineri. „Este nevoie ca să ne ocupăm şi de viaţa sufletească, de învierea tinerilor care au căzut în patimi, care au căzut în egoism, în izolare, care s-au înstrăinat de Dumnezeu, nu se mai roagă, nu mai vin la biserică, s-au înstrăinat de părinţi prin droguri, prin neascultare, prin părăsirea casei părinteşti, şi care s-au înstrăinat de ei înşişi pentru că, foarte adesea, tinerii care au devenit dependenţi de droguri, de alcool, de multe ispite din zilele noastre sunt înstrăinaţi şi de ei înşişi şi nu se mai împlinesc ca fiinţe iubitoare, ajutătoare, sensibile şi creatoare. Foarte adesea nu mai pot întemeia o familie, nu mai au simţul recunoştinţei faţă de binefăcătorii lor, şi această moarte spirituală ca înstrăinare şi izolare de Dumnezeu, de semeni şi de ei înşişi are nevoie de înviere, de o grijă deosebită a Bisericii, a Familiei şi a Şcolii faţă de acest fenomen, care din nefericire este răspândit în societatea de astăzi din ce în ce mai secularizată, mai fragmentată, mai înstrăinată de Dumnezeu“, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Cea de-a treia învăţătură mai importantă a Evangheliei duminicii a XX-a după Rusalii este cinstirea trupului şi a mormintelor celor adormiţi pentru a arăta că dragostea este mai tare decât moartea şi că trupul botezat al creştinului, care s-a împărtăşit cu Trupul şi Sângele Mântuitorului şi s-a sfinţit prin rugăciune şi prin lucrarea harului Duhului Sfânt, trebuie cinstit.