„Iubirea față de Dumnezeu și de aproapele este lumina vieții creștine”

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit duminică, 4 februarie, la finalul Sfintei Liturghii săvârșite în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală, un cuvânt de învățătură în care a tâlcuit pasajul evanghelic rânduit ce prezintă cea mai mare poruncă din Lege (Matei 22, 35-46). Preafericirea Sa a subliniat că Evanghelia Duminicii a 15-a după Rusalii ne arată în esență că „iubirea față de Dumnezeu și de aproapele este lumina vieții creștine”. 

În cuvântul de învățătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că Mântuitorul a arătat învățătorului de lege și fariseilor prezenți că nu înțeleg adevărata identitate a lui Mesia, ci Îl reduc la un simplu om. 

„Mântuitorul îi întreabă folosind un verset din Sfânta Scriptură al cui Fiu este Mesia, de vreme ce David însuși Îl numește Domn, nu fiu al lui. Iar aceștia, învățătorul de lege și fariseii, nu au putut să răspundă, pentru că răspunsul adevărat este că Mesia nu va fi un simplu om, ci este Domn ca Domnul Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului. El este Dumnezeu - Omul, nu un simplu om. Îl nu­mește Domn pentru că David, inspirat fiind de Duhul Sfânt, a văzut că adevărata identitate a lui Mesia, a lui Hristos, este în primul rând dumnezeirea Sa, și acest Fiu veșnic al lui Dumnezeu, din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor, devine și Om. Atunci, fariseii împreună cu învățătorul de lege au tăcut, pentru că era imposibil pentru ei să spună că Mesia este Dumnezeu. Deci, din momentul acela, nimeni nu a mai îndrăznit să-I pună întrebări lui Iisus. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că, după ce a închis gura lupilor - fariseilor și învățătorului de lege -, Iisus nu S-a mai adresat lor, ci numai mulțimilor de oameni care erau mai sinceri decât fariseii și veneau la Iisus să-L asculte și să-I ceară ajutorul să vindece bolile celor care sufereau din popor”, a explicat Patriarhul României. 

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a evidențiat că Evanghelia acestei duminici ne arată că Mântuitorul rezumă toate poruncile și prescripțiile Vechiului Testament în porunca iubirii față de Dumnezeu și a iubirii față de aproapele. 

„Această concentrare a tuturor legilor, poruncilor și prescripțiilor din Legea Veche făcută de Mântuitorul Iisus Hristos arată că toate celelalte rânduieli, peste 600 de îndrumări, obligații de ordin religios, moral, de ritual și de comportament în societate, se rezumă la două porunci. Porunca întâi și cea mai mare este iubirea față de Dumnezeu și a doua este iubirea față de semeni. (…) Deși ambele porunci sunt valoroase, totuși Mântuitorul Iisus Hristos acordă prioritate iubirii față de Dumnezeu în raport cu iubirea față de aproapele și scoate în evidență o atitudine care se aseamănă, dar nu este identică, a omului față de Dumnezeu și față de aproapele. De pildă, numai în raport cu Dumnezeu porunca spune «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău», iar față de aproapele spune numai «ca pe tine însuți». Numai această iubire totală a omului față de Dumnezeu este iubire sfin­țitoare și mântuitoare. Este iubire care are ca răspuns unirea omului cu Dumnezeu, care înseamnă mântuirea lui și sfințirea lui. Dacă omul nu iubește pe Dumnezeu din toată inima sa, înseamnă că o parte a inimii nu se sfințește. Dacă nu-L iubește cu tot sufletul său, înseamnă că o parte a voinței sale nu se sfințește și, dacă nu-L iubește din tot cugetul său, înseamnă că o parte a gândirii sale nu se sfințește, ci o parte a inimii rămâne inimă rea, o parte a voinței rămâne rea-voință și o parte a cugetului rămâne gândire rătăcitoare. Aici vedem că iubirea față de Dumnezeu este temelia vieții veșnice, fiindcă numai Dumnezeu este izvorul vieții veșnice. Numai o unire totală a omului limitat și trecător cu Dumnezeu Cel nelimitat și veșnic aduce omului mântuirea. Numai pe temelia acestei iubiri totale față de Dumnezeu și iubirea aproapelui poartă o valoare în sine, că îl iubește pe aproapele în iubirea față de Dumnezeu ca fiind și el creat după chipul lui Dumnezeu și chemat la viață veșnică”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. 

Patriarhul României a explicat apoi că iubirea față de Dumnezeu se arată mai întâi în rugăciune și în împlinirea voii lui Dumnezeu. „Sfinții Părinți ai Bisericii, meditând la aceste texte ale Sfintei Scripturi și ținând seama de experiența sfinților de-a lungul veacurilor, au arătat, ca de pildă Sfântul Maxim Mărturisitorul în scrierea sa «Capete despre dragoste», că iubirea este acea stare a sufletului care preferă pe Dumnezeu oricărei creaturi sau făpturi, care preferă pe Creator oricărei creaturi. Nu este o iubire de lucruri pământești, trecătoare, ci o iubire față de Dumnezeu Creatorul, Făcătorul cerului și al pământului și care este izvorul vieții veșnice. (…) Mai târziu, Sfântul Isaac Sirul spune că iubirea curată este rodul rugăciunii. Iubirea pe care o are omul din rugăciune este iubirea din unirea lui cu Dumnezeu, care prin harul Său umple sufletul celui care se roagă cu iubire sfântă, dumnezeiască, smerită și milostivă. Iubirea pătimașă este în general orgolioasă și posesivă. De aceea, porunca cea mai mare din Lege a fost și rămâne iubirea față de Dumnezeu la care se adaugă iubirea față de aproapele, care se arată prin grija pentru viața aproapelui din lumea aceasta și pentru mântuirea lui. Îl iubim pe aproapele nu doar când îl ajutăm cu hrană și cu îmbrăcăminte sau cu adăpost, ci îl iubim și când îl îndrumăm pe calea credinței, când îl chemăm la rugăciune, când îl ajutăm să se îndrepte de pe o cale greșită să meargă pe o cale sănătoasă, bună. Deci, iubirea față de aproapele nu este doar o grijă pentru hrană și îmbrăcăminte sau adăpost, ci înseamnă și grijă pentru mântuirea lui. De aceea, nu este suficient să facem milostenie, ci să ne și rugăm pentru cei pe care îi ajutăm material ca să dobândească iertarea păcatelor și mântuirea sufletului. Această Evanghelie ne arată că omul este chemat să-L iubească pe Dumnezeu ca să sfințească viața sa și să-i ajute pe semenii din jur ca să primească iubirea lui Dumnezeu cea milostivă”, a reliefat Preafericirea Sa.