Iubirea jertfelnică a eroilor trebuie cinstită cu recunoştinţă

Hristos S-a Înălţat!

„Mai mare dragoste decât acesta nimeni nu are,

ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi“

(Ioan 15, 13)

Pomenirea eroilor în ziua Înălţării Dom­nu­lui Iisus Hristos a fost instituită prin Decretul-lege nr. 1693 din 4 mai 1920 şi pusă în aplicare în Bi­serică de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române prin hotă­rârea sa din 25 mai 1920.

Mai târziu, în timpul dictaturii comuniste, această tradiţie sfântă şi frumoasă românească a fost întreruptă, fiind reluată abia în anul 1990, după ce Biserica a primit libertatea de a se exprima şi a-şi reface tradiţia sănătoasă de cinstire publică a eroilor români. Astfel, prin hotărârile Sfântului Sinod din anii 1999 şi 2001 s-a revenit la tradiţia ca sărbătoarea Înălţării Domnului să fie consacrată ca Zi a Eroilor şi sărbătoare naţională bisericească. Apoi, Legea 379/2003, privind regimul mor­mintelor şi operelor comemorative de război, a proclamat Ziua Eroilor sărbătoare naţională a poporului român, cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, ziua Înălţării Domnului Iisus Hristos (art. 39). Din nefericire, deşi e sărbătoare naţională, aceasta rămâne totuşi o zi lucrătoare.

Biserica a ales sărbătoarea Înălţării Domnului ca zi de pomenire a eroilor pentru a ne învăţa că există o legătură tainică între Crucea sufe­rin­ţelor, Învierea şi Înălţarea Mân­tuitorului Iisus Hristos, pe de o parte, şi jertfa eroilor neamului, care şi-au dat viaţa pentru liber­tatea, unitatea şi demnitatea poporului român, pe de altă parte. Hristos Domnul mai întâi a trecut prin jertfa Crucii şi apoi ne-a arătat bucuria Învierii şi slava Înălţării la ceruri.

Sărbătoarea Înălţării Dom­nului va fi şi hramul principal al Catedralei Mântuirii Neamului, a cărei edificare este în acelaşi timp o necesitate practică şi un simbol spiritual naţional, fiind dintru început închinată cinstirii după cuviinţă a eroilor români, care s-au jertfit, de-a lungul întregii noastre istorii, pentru apărarea credinţei creştine - ortodoxe, pentru libertatea, unitatea şi demnitatea poporului român. 

Cultul eroilor, adică pome­nirea din neam în neam sau din generaţie în generaţie a celor care s-au jertfit pentru apărarea credinţei şi a patriei, este o adevărată cultură a sufletului românesc, care crede, simte şi mărturiseşte că iubirea este mai tare decât moartea. Mulţimea pomelnicelor şi a parastaselor pentru eroii neamului a constituit şi constituie un puternic factor de cultivare a conştiinţei unităţii şi continuităţii noastre naţionale „din neam în neam“, adică din generaţie în generaţie. Pomenirea eroilor români din toate timpurile ca şi cultul morţilor în general reprezintă acte de statornicie, continuitate şi unitate în cuget şi simţiri de-a lungul generaţiilor. Astfel, este semnificativ faptul că pomelnicul a stat la baza Cronicelor româneşti (exemplul sugestiv: Pomelnicul de la Mănăstirea Bistriţa, judeţul Neamţ).

 Iar Cronicile şi Letopiseţele care consemnează jertfelnicia poporului român sunt admirabil rezumate în textul inscripţiei de pe Arcul de Triumf din capitala României: „După secole de suferinţe, creştineşte îndurate, şi după lupte grele pentru păstrarea fiinţei naţionale, după apărarea plină de sacrificii a ci­vilizaţiei umane, se îndeplini dreptatea şi pentru poporul român...“. Aşadar, eliberarea noastră de orice stăpânire străină a fost trăită adesea ca experienţă a ajutorului şi a luminii lui Hristos Cel Răstignit şi Înviat. De aceea, imnul de biruinţă a iubirii jertfelnice asupra păcatului şi asupra morţii, „Hristos a Înviat“, tro­parul Sfintelor Paşti, a fost înscris, ca simbol de recu­noş­tinţă, pe frontispiciul Mau­so­leului de la Mărăşeşti.

Mulţimea eroilor jertfelnici pe care cu smerenie şi recunoştinţă îi pomenim astăzi confirmă adevărul că poporul român a interiorizat Taina Crucii şi a Învierii şi a trăit istoria ca pe o Cruce şi o Înviere, suferinţă şi speranţă, întristare şi bucurie. Taina Crucii care se înalţă în slava Învierii este înscrisă pe Stema României, ca simbol al istoriei noastre şi ca program spiri­tual permanent. De aceea, vulturul de pe Stema României  poartă Crucea în plisc, arătând că numai prin iubire jertfelnică noi ne-am apărat, am dăinuit şi am păstrat credinţa apostolică, unitatea şi demnitatea noastră de popor creştin ocrotit de Sfântul Apostol Andrei.

Astăzi, atât Statul, cât şi Biserica fac pomenirea eroilor, ostaşi şi luptători români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori, pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea poporului român.

În această zi de sărbătoare se cuvine ca mormintele eroilor români, din ţară şi din afara hotarelor ţării noastre, să nu rămână fără lumânări şi fără flori prin care ne exprimăm recunoştinţa şi iubirea ca rugă­ciune de pomenire mai tare decât moartea, adică legătura spirituală neîntreruptă cu eroii care şi-au dăruit viaţa lor în trecut pentru existenţa noastră de astăzi.

Totodată, cultivarea şi folo­sirea darului sfânt al libertăţii dobândite prin jertfa eroilor necesită o maturizare spirituală permanentă a conştiinţelor şi a inimilor, pentru a răspunde la întrebarea: ce am făcut sau ce facem cu libertatea noastră?

Valoarea reală a libertăţii noastre se măsoară potrivit cu mulţimea faptelor noastre bune, săvârşite în mod liber şi respon­sabil, pentru a creşte spiritual în iubire milostivă, în bunătate şi generozitate.

Dacă libertatea politică sau socială nu este unită cu respon­sabilitatea morală pentru apă­rarea vieţii şi demnităţii umane individuale şi colective, libertatea devine autodegradare. De aceea, Sfântul Apostol Petru, cunoscând bine pericolul permanent al pervertirii sau al degradării libertăţii omului, îi avertizează pe creştini, zicând: „Nu folosiţi libertatea ca pe un acoperământ al răutăţii!“ (1 Petru 2, 16).

Libertatea ca „acoperământ al răutăţii“ sau „libertatea sinu­cigaşă“ se vede astăzi mai ales în răul pe care societatea contemporană secularizată şi-l pregă­teşte singură, uneori chiar prin legi impuse de parlamente, care duc la relativizarea valorilor morale fundamentale şi la subminarea familiei tradiţionale ca element natural al existenţei şi dezvoltării societăţii umane.

Vedem aşadar că libertatea, ca dar al lui Dumnezeu, pentru care au luptat şi au murit eroii neamului românesc, trebuie cultivată astăzi cu mult dis­cer­nământ şi responsabilitate spo­rită.

Pe lângă apărarea integrităţii teritoriale a ţării noastre trebuie apărată şi integritatea spirituală a sufletului poporului ro­mân, care în întreaga sa istorie a rezistat spiritual în timpul invaziilor barbare şi al stăpânirilor străine, păstrându-şi credinţa şi vieţuirea creştină.

Iată de ce avem mare nevoie de credinţă puternică, speranţă multă şi iubire sfântă, care se nasc din rugăciune şi se arată în fapte bune. Numai astfel vom cinsti cum se cuvine memoria eroilor care s-au jertfit pentru libertatea, unitatea şi demnitatea poporului român.

Ne rugăm Mântuitorului Hristos Cel Răstignit, Înviat şi Înălţat la cer să reverse harul Său, al luminii şi vieţii veşnice, peste eroii neamului românesc, dăruindu-le lor odihnă sfântă întru nădejdea Învierii, iar nouă, celor ce îi cinstim prin rugăciune şi fapte bune, să ne dăruiască puterea să păstrăm dreapta credinţă, să ne iubim poporul şi patria, să ne rugăm şi să lucrăm pentru pace şi armonie, spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea oamenilor.

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cuvânt la praznicul Înălţării Domnului, Ziua Eroilor români, rostit în Catedrala patriarhală, joi, 13 iunie 2013.