Ziua de 15 noiembrie marchează, în Biserica noastră, atât începutul Postului Nașterii Domnului, cât și pomenirea Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț. Între lăcașurile care îl au ocrotitor spiritual pe marele stareț isihast se numără și biserica Parohiei „Șerban Vodă” din Protopopiatul Sector 4 Capitală, care și-a sărbătorit hramul de toamnă prin rugăciune. Bogatul program liturgic care a marcat sărbătoarea comunității parohiale a debutat în ajunul zilei de pomenire a sfântului.
Iubirea milostivă faţă de cei bolnavi devine vindecătoare şi binefăcătoare
În Duminica a 6-a după Rusalii, în toate bisericile ortodoxe a fost citit în cadrul Sfintei Liturghii pasajul evanghelic de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul 9, versetele de la 1 la 8, în care este relatată minunea săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos, a vindecării slăbănogului din Capernaum. Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală, în care a evidenţiat faptul că Evanghelia Duminicii a 6-a după Pogorârea Sfântului Duh ne arată în esenţă că, de fapt, credinţa celor milostivi îl ajută pe cel bolnav.
Întâistătătorul Bisericii noastre a enumerat, în predica sa, trei învăţături principale care se desprind din Evanghelia vindecării slăbănogului din Capernaum (Matei 9, 1-8). „În primul rând, vedem că boala trupului cheamă pe om să caute vindecarea sufletului de păcate. În al doilea rând, vedem că Iisus vindecă mai întâi sufletul de păcate şi apoi vindecă şi trupul bolnavului de paralizie. În al treilea rând, vedem că oamenii credincioşi şi milostivi, care aduc pe cel bolnav la Iisus ca să-l vindece, reprezintă pe slujitorii Bisericii şi pe medicii care lucrează pentru vindecarea bolnavilor. Evangehlia de astăzi ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Care iartă păcatele lumii şi Care vindecă pe oameni de orice boală şi neputinţă”, a reliefat Părintele Patriarh Daniel.
Preafericirea Sa a subliniat faptul că sunt foarte importante atât credinţa celui vindecat, cât şi credinţa celor care îl ajută pe cel suferind să ajungă la Iisus. Totodată, Patriarhul României a explicat motivul pentru care Domnul Iisus Hristos îl numeşte pe slăbănog fiu: „Mântuitorul Iisus Hristos cunoştea nu numai boala acestui om paralizat, ci şi pocăinţa sa, o pocăinţă ca urmare a unei suferinţe îndelungate (...). Iisus, cunoscând suferinţa, pocăinţa şi credinţa acestui bolnav paralizat, îi spune: «Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!» (Matei 9, 2). De ce îi spune fiule? Pentru că, în general, Iisus atunci când numeşte pe cineva dintre oameni fiu sau fiică, aceasta înseamnă că a descoperit credinţă în acea persoană. Mântuitorul a confirmat faptul că acest bolnav adus la El are credinţa că numai Iisus îl poate vindeca”.
În continuare, Părintele Patriarh Daniel a subliniat că Mântuitorul Hristos ne arată adesea că boala trupului este manifestarea văzută a unei boli a sufletului care are nevoie de iertare sau de vindecare duhovnicească. De asemenea, Preafericirea Sa a precizat că Mântuitorul Iisus Hristos este Duhovnicul şi Doctorul desăvârşit, întrucât „El păstrează taina vieţii omului bolnav, El ridică pe cel bolnav din boală, iertându-i păcatele şi apoi dăruindu-i vindecare trupului, dar nu spune în public care sunt păcatele celui bolnav. Prin aceasta vedem că Hristos-Domnul nu vrea să-l umilească pe cel care este deja umilit de boală”.
Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit apoi despre importanţa credinţei milostive şi a comportamentului milostiv al celor care îl aduc pe slăbănog la Iisus. „Aceştia reprezintă pe toţi cei care au grijă de însănătoşirea celor bolnavi, de însănătoşirea spirituală şi trupească a lor. Cei care îl aduc pe cel bolnav la Iisus îi reprezintă pe slujitorii Bisericii, pe cei care-i cheamă la Iisus pe toţi cei păcătoşi şi care se roagă pentru cei bolnavi şi suferinzi, dar şi pe toţi credincioşii care au grijă de bolnavi, în mod deosebit pe medicii şi pe întreg personalul medical care îngrijeşte de cei bolnavi. Atunci când iubirea milostivă a lui Hristos locuieşte în sufletele oamenilor, aceştia devin milostivi şi, astfel, creştinul milostiv devine mâinile iubirii milostive a lui Hristos, Care aduce la biserică pe cei care doresc mântuirea şi viaţa veşnică”. La final, Părintele Patriarh Daniel i-a îndemnat pe toţi credincioşii să fie milostivi şi să îi sprijine pe cei bolnavi, căci „prin această iubire milostivă, care devine vindecătoare şi binefăcătoare, arătăm taina Bisericii ca Trup tainic al lui Hristos”.