„Iubirea milostivă nu aşteaptă să fie rugată“

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat ieri la Sfânta Liturghie săvârşită la Mănăstirea Cernica. Preafericirea Sa a reliefat, în cuvântul de învăţătură, biruinţa Mântuitorului asupra duhurilor necurate, iubirea milostivă a Lui pentru vindecarea oamenilor şi lepădarea de cele materiale pentru îndreptarea noastră spirituală.

Evanghelia Duminicii a V-a după Rusalii, a precizat PF Părinte Patriarh Daniel, cuprinde numeroase semnificaţii duhovniceşti pentru viaţa noastră creştină. Preafericirea Sa a amintit că în această duminică se face şi pomenirea Sfinţilor Părinţi care au participat la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, din anul 451, care au arătat că în Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, natura umană este unită pentru veşnicie cu dumnezeirea, iar această unire înseamnă baza mântuirii noastre, pentru că numai ceea ce este unit cu Dumnezeu este mântuit.

Pericopa evanghelică arată că prin venirea Mântuitorului Iisus Hristos în ţinutul Gadarei, unde erau cei doi demonizaţi, duhurile necurate erau chinuite de însăşi prezenţa Lui, deoarece "sfinţenia din Iisus Hristos chinuia necurăţia din duhurile necurate, chinuia răutatea din duhurile rele şi, mai ales, smerenia Lui chinuia mândria lor, şi iubirea Lui milostivă faţă de oameni chinuia răutatea din ei, pentru că demonii sunt chinuitori de oameni, vrăjmaşi ai oamenilor, după cum ne spune Sfânta Scriptură şi ne spun Sfinţii Părinţi", a arătat Preafericirea Sa.

"Intenţia demonilor este să-l ducă pe om la moarte"

Oamenii îndrăciţi, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, trăiau în morminte, deoarece viaţa lor mergea spre moarte fizică, după ce, iniţial, moartea spirituală pusese stăpânire pe ei. "Vedem că nu oamenii erau răi, ci duhurile rele, care au pus stăpânire pe ei, foloseau trupul lor ca să bată alţi oameni, să înmulţească răutatea şi vrajba faţă de oameni. Mântuitorul Iisus Hristos a venit în cetatea Gadarei pentru că I-a fost milă de oamenii chinuiţi de demoni. Iubirea Lui milostivă nu aşteaptă să fie rugată, ci iubirea milostivă este plină de iniţiativă, de ajutorare, de vindecare, de ridicare a celor bolnavi, a celor robiţi sau căzuţi. Vedem că iubirea milostivă a Mântuitorului Iisus Hristos caută pe cei care nu-L mai pot căuta, dar totuşi au nevoie de El. Caută pe cei care nu mai pot vorbi, nu-L mai pot ruga. De ce merge El în ţinutul Gadarei dacă nimeni nu L-a rugat să vină? Pentru că El, Dumnezeu-Omul, după al cărui chip a fost creat omul, se întristează când vede că în om chipul lui Dumnezeu este umilit de răutatea demonilor, de vrăjmăşia duhurilor rele".

Minunea săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos are înţelesuri duhovniceşti foarte adânci, fiindcă El a îngăduit ca demonii să intre în turma de porci pentru a arăta răutatea şi mai mare a demonilor, care chinuiau pe oameni, şi puterea lor distrugătoare. Dar, în acelaşi timp, Mântuitorul Iisus Hristos a îngăduit aceasta şi pentru a arăta că puterea lor este limitată şi că intenţia demonilor este să-l ducă pe om, şi chiar pe animal, la moarte. "Legiunea de demoni" a cerut să intre în turma de porci pentru a face pagubă, iar locuitorii ţinutului Gadarei să se răzvrătească împotriva lui Iisus.

"Numai harul lui Dumnezeu este netrecător"

În continuare, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a reliefat că paguba materială pe care a îngăduit-o Mântuitorul Iisus Hristos a fost o atenţionare pentru locuitorii din ţinutul Gadarei, care erau mai preocupaţi de câştigurile materiale decât de vindecarea semenilor lor. "Evanghelia ne arată că Dumnezeu, uneori, pentru a ne trezi duhovniceşte, pentru a ne face să dăm prioritate vieţii spirituale, îngăduie în viaţa noastră unele pagube materiale. Ne lipseşte de avere, de ranguri mari, de stări de comoditate, de prieteni, şi ne lasă mai singuri şi mai săraci, ca să nu ne punem nădejde prea mare în oameni şi în lucrurile materiale, ci să ne punem nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu şi să cultivăm viaţa duhovnicească. Evanghelia de astăzi este una a vindecării şi a pedagogiei divine a înţelepciunii lui Dumnezeu. A vindecării, pentru că a vindecat pe cei doi îndrăciţi şi pe locuitorii cetăţii Gadarei de duhul lăcomiei de cele materiale şi de uitare a vieţii duhovniceşti. Este şi o Evanghelie a înţelepciunii lui Dumnezeu pentru că El nu pedepseşte direct omul, ci îl privează de lucruri din jur pentru ca să-i aducă aminte că toate cele din jurul nostru sunt trecătoare şi că netrecător este numai harul lui Dumnezeu, pe care îl dobândim prin credinţă în Iisus Hristos, prin rugăciune, prin împărtăşirea cu Sfintele Taine şi prin săvârşirea faptelor bune. Iată de ce Evanghelia ne îndeamnă la mai multă rugăciune, la mai multă credinţă în Hristos, căci dacă suntem uniţi cu Hristos, duhurile rele nu au putere asupra creştinului. Dacă un creştin se roagă dimineaţa, la prânz şi seara, şi foarte adesea spune: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul", duhurile rele nu au putere asupra celui care este plin de harul iubirii lui Hristos."

La final, Preafericirea Sa a oferit credincioşilor câte o iconiţă şi i-a îndemnat să îşi sporească viaţa duhovnicească, să ajute la vindecarea celor bolnavi sau întristaţi şi să viziteze pe cei săraci şi pe cei care au nevoie de prezenţa noastră iubitoare.