În contextul anului 2024 declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept An omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și An comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în semn de recunoaștere a activității depuse în slujirea aproapelui, a acordat distincții doamnei Adriana Căruntu, directorul Centrului de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie”, și monahiei Serafima Buhăescu de la Mănăstire Christiana, medic în cadrul aceluiași centru.
„La acest atelier, am învăţat cum îmi pot ajuta copilul să facă lumină în desişul emoţiilor sale“
În zilele de 16 şi 17 ianuarie 2015, la Şcoala „Varlaam Mitropolitul“ a avut loc cea de-a II-a ediţie a atelierului „Neuroştinţa în slujba educaţiei copilului tău“. Seminarul a făcut parte din seria de ateliere „Ai copil. Învaţă să fii părinte!“, organizate de către Centrul de Formare şi Inovare al Fundaţiei „Varlaam Mitropolitul“ .
Trainerul întâlnirilor „Neuroştiinţa în slujba educaţiei copilului tău“ a fost maica Sofronia Rădulescu de la Centrul de formare şi consiliere „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“. Ca şi la ediţiile anterioare, participanţii nu au venit doar din perspectiva de părinte, în sală întâlnindu-se şi cadre didactice, psihologi sau psihoterapeuţi interesaţi să descopere cum pot să-şi îmbunătăţească relaţia cu copiii.
Atelierul i-a ajutat pe părinţi să descopere ce pot face în situaţii dificile, de criză, când copilul nu îi aude sau când cel mic are un comportament care nu place. Astfel, participanţii au aflat că, apelând la diferite părţi ale creierului, încercând să calmeze „amigdala“, să ofere siguranţă şi încredere, pot obţine cooperarea copilului şi deschidere pentru aplicarea metodelor de redirecţionare a comportamentului. Tematica atelierului „Neuroştiinţa în slujba educaţiei copilului tău“ a avut la bază metoda pusă la punct de Daniel Siegel şi Tina Bryson în cartea „No drama discipline“, în care autorii, definind conceptul de „disciplină“ (care înseamnă a învăţa şi nu a pedepsi), prezintă cititorilor metode prin care ei se pot conecta la copii, pot redirecţiona anumite comportamente, transformând o criză într-o oportunitate de creştere. Beneficiile acestei metode, dar şi dificultatea de a o pune în practică au fost trăite pe viu, în momentul în care participanţii au fost implicaţi în jocuri de rol, prin care se simulau diverse situaţii reale, trăite de părinţi în relaţia cu copiii lor. Deschiderea şi schimbul viu de experinţe a ajutat mult pe toţi cei implicaţi să găsească soluţii şi să exerseze conectarea cu cei mici.
Ce au declarat părinţii participanţi
Bucuria, uimirea şi mulţumirea pentru toate informaţiile descoperite au fost simţite la unison de participanţi, unii dintre ei acceptând să ne spună câteva cuvinte.
„Credeam că vin la cursul «Neuroştinţa în slujba educaţiei copilului tău» pentru a învăţa cum să mă conectez mai bine la băieţelul meu. Am aflat şi acest lucru. Dar am descoperit cu uimire, cu încântare şi cu groază că e altceva şi altcineva cu care trebuie să mă contectez mai întâi, pentru a fi diponibilă să-mi ascult şi să-mi primesc copilul în întregime, în unicitatea lui şi cu toate darurile pe care le are, doreşte şi poate să mi le ofere el: conectarea cu mine, cu toate ale mele, cu trecutul meu, cu toţi cei care mi-au atins în vreun fel viaţa, sufletul şi mintea. Am aflat cum să-mi înţeleg şi cum să-mi iubesc mai profund copilul şi, poate la fel de important, cum să mă înţeleg şi să mă accept.“ - Ana
„Recomand oricărui părinte participarea la acest tip de activităţi, de cursuri. Este vorba de un câştig pe termen lung, de o «întoarcere către sine», fără de care nu se poate în educaţia propriului copil. Dobândirea «regulii de aur» este ceva care se învaţă foarte anevoios, mai ales când este vorba de cel apropiat, de cel din familie. Mulţumesc organizatorilor pentru toate cele prezentate şi dobândite în acest interval de timp, care nu ştiu cum a trecut aşa de repede.“ - A.M.
„La acest atelier, am învăţat cum îmi pot ajuta copilul să crească armonios şi să înflorească, cum să-l ajut să facă lumină în desişul emoţiilor sale şi cum, pe măsură ce devine capabil să le numească şi să le identifice, să reuşească să devină stăpânul lor. Totodată, mi-am reamintit cât de importantă şi vindecătoare este dragostea şi cât de roditor este obiceiul de a o reafirma cu fiecare ocazie.“ - Maria.