La ce foloseşte studiul literaturii universale?

Schimbările produse în învăţământul românesc din ultimele două decenii nu au reparat un neajuns mai vechi, cel al absenţei studiului obligatoriu - măcar secvenţial, prin anumite curente sau reprezentanţi - al literaturii universale. Se studiază istorie, geografie sau filosofie universală, dar predarea literaturii străine nu se face decât accidental prin cele câteva sugestii din programele de literatură română sau printr-o serie de prefigurări tematice din unele manuale (exceptând liceele filologice).

De ce considerăm benefică o introducere a tuturor elevilor în literatura universală?

În primul rând, pentru că aceasta constituie un referenţial de învăţare cu o mare autoritate valorică şi cu virtuţi formative pentru tineri. Este un bagaj axiologic, experienţial şi expresiv consistent, sigur, oarecum stabilizat, validat în timp. Despre valori este bine să se vorbească nu numai la modul general, dar şi aplicat, prin reperarea şi discutarea lor aşa cum se concretizează în diferite producţii ale spiritului. Literatura universală vine cu o cazuistică spirituală polimorfă, cu interogaţii ce ţin de zbuciumul şi aspiraţiile noastre de acum şi din totdeauna, cu modalităţi expresive ce dau măsura umanităţii şi creativităţii din noi. Literatura universală livrează mostre ale sensibilităţii umane, elemente secvenţiale pentru comportamente mai largi, un evantai de trăiri sau de exprimări ale acestora. Ea creionează predispoziţii bazale, care se pot activa în împrejurări felurite ale existenţei fiecăruia dintre noi.

În al doilea rând, prin studiul literaturii universale se asigură o deschidere şi o permeabilitate spirituală către alteritatea culturală, către semenii noştri, indiferent de limba pe care o vorbesc sau de cultura pe care o poartă. Ea vehiculează, într-un fel, "universale" spirituale, elemente inductoare de unitate şi solidaritate umană; motivele şi temele invocate de literatură sunt, până la urmă, valabile pentru toţi, indiferent că suntem bogaţi sau săraci, femei sau bărbaţi, de un neam sau altul, de o credinţă sau alta etc. Studiul literaturii universale poate prefaţa, pregăti sau întări alte moduri de asumare comportamentală sau de angajare a omului la nivel socio-comunitar.

În al treilea rând, predarea valorilor literaturii universale vine în acord cu noile competenţe-cheie urmărite de un învăţământ modern. Astfel, comportamente de tipul utilizarea eficientă şi corectă a codurilor, a limbajelor şi a convenţiilor aparţinând diferitelor domenii ale cunoaşterii şi practicii umane, operarea cu o varietate de mesaje verbale şi nonverbale, pentru a recepta şi a transmite idei, experienţe şi sentimente, aderarea la un set de valori etice şi estetice validate în societatea contemporană, respectarea diversităţii culturale, înţelegerea şi evaluarea raporturilor dintre identitate şi alteritate, dintre local şi global, dintre naţional şi mondial etc. sunt direct vizate prin parcurgerea marilor opere literare ale umanităţii.

Acest proces potenţează binele, bunătatea şi "lumina" din noi

În al patrulea rând, studiul literaturii străine ajută la semnificarea şi integrarea valorilor proprii într-un context mai larg; acest cadru de referinţă poate evidenţia mai uşor specificităţile şi valorile intrinseci ale literaturii naţionale. Intercunoaşterea fondurilor valorice ne apropie de alţii şi ne ajută să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine, iar identitatea se reliefează mai pregnant când se decantează într-un perimetru mai larg de înţelegere şi generare a valorilor.

În al cincilea rând, familiarizarea elevilor cu aceste seturi de valori conduce pe termen lung la o spiritualizare a vieţii, la o bucurie existenţială creatoare, adusă doar de trăirea şi vibrarea în preajma marilor valori. Aparent, acest proces nu contribuie la formarea unui specialist mai bun, dar potenţează binele, bunătatea şi "lumina" din noi - componente indispensabile pentru exersarea oricărei profesiuni. Studiul literaturii universale de către un viitor absolvent de liceu nu îl va face să ajungă un meseriaş mai bun; îl va determina, în schimb, să aspire spre lumea valorilor, să se "înfăşoare" cu ea, să aspire spre o altă calitate a activităţilor prestate. Literatura nu te apropie mai mult de o meserie; ea produce bucurie dimpreună şi dincolo de practicarea ei, zi după zi...

Cum anume şi în ce context trebuie predată literatura străină? Bine ar fi ca aceasta să aibă parte de un cadraj de sine stătător. Cum tendinţa este de decongestionare, se pot găsi formule mult mai realiste: degajarea, în actualele programe de literatură română, a unor secţiuni ce vizează momente marcante din evoluţia literaturii universale, regândirea unor contribuţii sau scriitori români în mod comparativ, din perspectiva unor curente sau şcoli literare care au un caracter trans-naţional, instituirea unor materii sau module trans-disciplinare (aspect vizat explicit de noua Lege a educaţiei, dar care aşteaptă o concretizare) prin construcţii curriculare consonante şi integrate valoric (pe direcţie simultan literară, filosofică, psihologică, sociologică, religioasă etc.).

Soluţii didactice s-ar găsi, cu siguranţă; e mai greu de luat, însă, o decizie ce ţine de politica educaţională, care se situează, din păcate, deasupra şi dincolo de …didactic.