Peste 100 de preoţi din Protopopiatul Oneşti au participat ieri, 14 ianuarie a.c., la sinaxa de la început de an. Întâlnirea preoţilor, desfăşurată cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Eftimie, Episcopul Romanului, este un prilej unic pentru preoţii din protopopiat de a sluji împreună şi de a-şi împărtăşi gândurile. La Sfânta Liturghie, soborul de preoţi a fost condus de Prea Sfinţitul Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului, care a binecuvântat preoţii prezenţi. „A fost o slujbă înălţătoare, preoţii toţi fiind îmbrăcaţi cu veşminte albe. Înainte de Sfânta Împărtăşanie, PS Părinte Arhiereu Ioachim ne-a citit rugăciunile de dezlegare. La sfârşit, PS Arhiereu Ioachim a rostit un frumos cuvânt de învăţătură, fiind înconjurat de un cerc imens, format din preoţii prezenţi“, ne-a declarat protopopul de Oneşti, pr. Constantin Alupei.
Prima întâlnire anuală a preoţilor din Protopopiatul Oneşti a avut loc în 2000, în prima luni de după sărbătoarea Soborului Sfântului Ioan Botezătorul şi de atunci, sinaxa a devenit o tradiţie, păstrată cu sfinţenie de preoţii de aici, data întâlnirilor din fiecare an fiind aceeaşi. „Această întâlnire a celor 107 preoţi din protopopiatul nostru este o dovadă a dragostei frăţeşti, a apropierii dintre preoţi. De asemenea, este ocazia de a ne cunoaşte mai bine, de a ne împărtăşi toţi din acelaşi potir şi de a ne bucura cu toţii de o slubă arhierească“, a mai spus pr. Alupei.
▲
„Biserica are nevoie de preoţi cu inimi de foc“
▲ PS Ioachim Băcăuanul a rostit, la întâlnirea preoţilor oneşteni, un cuvânt de învăţătură despre lucrarea Duhului Sfânt în Biserică şi în viaţa omului, din care vă prezentăm câteva fragmente ▲
„Preacuvioşi, Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,
S-a împropriat tradiţia ca în fiecare an, după sfintele sărbători, cei aproximativ 100 de preoţi ai Protopopiatului Oneşti să se reunească împreună cu noi ca să înconjurăm potirul dragostei pe care Hristos ni-l oferă în cadrul Sfintei Liturghii ca să ne împărtăşim. Anul acesta, sinaxa noastră se petrece chiar în ziua Odovaniei praznicului Bobotezei, ceea ce ne prilejuieşte ocazia să facem un fel de bilanţ al tuturor simţămintelor, emoţiilor sfinte sau tradiţiilor pe care le-am trăit în această perioadă liturgică a anului bisericesc (...). În virtutea harului preoţiei avem puterea să chemăm pe Prea Sfântul Duh asupra materiei, ca aceasta să se metamorfozeze şi, apoi, să sfinţească pe credincioşi, pregătindu-i pentru îndumnezeire. Deci, în Biserică, ni s-a dat marele dar să înnoim Duhul Sfânt în lume, adică să coborâm focul dumnezeirii, acel foc pe care l-a propagat Hristos la plinirea vremii (...).
Din istorie cunoaştem ce înseamnă spectrul urii şi războiului care desfigurează, iar de la Hristos învăţăm ce însemnează focul iubirii care transfigurează. Astăzi, lumea aşa-zis modernă sau postmodernă, cum vreţi să-i spuneţi, este chemată să aleagă între aceste două alternative. Când Hristos a vorbit de acest foc al dragostei Sale, nu spunea o metaforă poetică. El vorbea în mod real de focul dragostei trinitare care Îl mistuia autentic. Imposibil de a iubi mai bine şi mai mult. Atunci când Hristos a spus: „iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum vă iubesc Eu“ (In. 13, 34), tocmai la această iubire se referea. Bogăţia acestei iubiri ne-a transmis-o când a venit printre noi. El ne-a dat posibilitatea să fim capabili, ca şi El, de iubire, cu condiţia să fim asimptotic legaţi de El prin acelaşi foc divin, care este Duhul Sfânt. (A fi asimptotic înseamnă a se menţine pe o linie dreaptă, permanent în aceeaşi poziţie, de care se apropie o linie curbă, care, însă, nu o atinge niciodată, cele două linii rămânând la o distanţă finită una de cealaltă). Prima funcţie a focului material e ca el să încălzească. Tot aşa şi prima funcţie a focului dragostei divine este să încălzească inimile noastre îngheţate în ignoranţă şi fărădelegi. Dacă avem conştiinţa că suntem urmaşii lui Hristos sau nişte apostoli ai Lui, trebuie să răspândim în această lume focul misterios şi viu al dragostei divine, pentru ca acesta să ne dezgheţe inimile amorţite de gerul păcatelor şi al fărădelegilor. Incendiul asupra lumii l-a declanşat Hristos la plinirea vremii. Noi trebuie să îl întreţinem prin misiunea noastră. Dar nu numai noi, ci şi cei care au fost botezaţi prin apă şi Duh Sfânt, adică toţi cei care au devenit pnevmatofori sau purtători de focul Duhului, prin Botez“.
.jpg)
