Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Lăcaş închinat Sfântului Nicolae

Lăcaş închinat Sfântului Nicolae

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Cosmin Tripon - 06 Dec, 2010

Pentru credincioşii ortodocşi din filia Gurbeşti, Parohia Remetea, Protopopiatul Beiuş, ziua de 30 noiembrie 2010 a avut o îndoită semnificaţie: sărbătorirea Sfântului Apostol Andrei, cel Întâichemat, ocrotitorul României, şi vizita Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, prilejuită de punerea pietrei de temelie pentru un nou sfânt lăcaş de închinare.

Satul Gurbeşti, filie a Parohiei Remetea, este compus doar din 50 de familii. După săvârşirea Sfintei Liturghii în Parohia Remetea, unde a binecuvântat biserica cu prilejul finalizării lucrărilor de înnoire a acesteia, Preasfinţitul Sofronie s-a deplasat, împreună cu tot soborul de preoţi şi diaconi care au participat la slujbă, în satul Gurbeşti pentru a pune piatra de temelie a unei noi biserici ortodoxe. La intrarea în sat, Preasfinţia Sa a fost întâmpinat de călăreţi îmbrăcaţi în straie populare, care l-au condus până la locul unde se va ridica noua biserică şi unde a fost primit de tineri îmbrăcaţi în costume populare, care i-au oferit ierarhului tradiţionala pâine cu sare şi flori.

Necesitatea construirii unei biserici noi, de zid, în Gurbeşti, se impune datorită faptului că biserica veche de lemn, de la 1799, monument istoric, este mică, neîncăpătoare pentru cei de azi, ea fiind situată la marginea satului, în mijlocul cimitirului, pe când cea nouă va fi aşezată întru-un loc central al localităţii.

"Binecuvântarea lui Dumnezeu pentru acest loc"

Slujba de punere a pietrei de temelie a avut ca momente principale sfinţirea apei şi a untdelemnului, înfigerea şi sfinţirea crucii, în locul unde va fi Sfânta Masă a Altarului, binecuvântarea pietrei ce se aşază la temelia bisericii prin stropire cu apă sfinţită, aşezarea unui hrisov alături de piatra de temelie, turnarea untdelemnului în chipul crucii peste piatra de temelie, începerea lucrării prin punerea primei mistrii de mortar peste piatră şi stropirea cu apă sfinţită în cele patru laturi ale locului pe care se va zidi viitoarea biserică.

După oficierea slujbei, pr. Ioan Balint, protopopul Beiuşului, a adresat un cuvânt de bun-venit Preasfinţitului Sofronie şi a dat citire hrisovului întocmit cu această ocazie. Preotul Toma Vlaş, parohul de la Remetea, şi-a exprimat bucuria pentru acest eveniment deosebit din viaţa păstoriţilor săi: "Gândul cel bun pe care Dumnezeu ni l-a dat s-a împlinit astăzi, prin punerea pietrei de temelie pentru o nouă biserică de către Preasfinţitul Sofronie. Sperăm ca noua biserică să fie mai trainică decât cea veche".

Vlădica Sofronie, care a explicat credincioşilor din Gurbeşti că "a ridica o biserică nouă înseamnă a chema binecuvântarea lui Dumnezeu peste locul acesta, peste oamenii care trăiesc aici, dar şi peste întreaga comună, peste toţi cei care vor da mână de ajutor pentru ridicarea Casei Domnului, a sfintei biserici ce a început a se zidi; înseamnă binecuvântarea şi iertarea lui Dumnezeu, iertare de păcate, îmbunătăţirea vieţii şi har peste har, putere, biruinţă asupra vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi şi, în special, dar de mântuire; înseamnă a-ţi scrie numele în ceruri".

Începutul unei astfel de lucrări chiar în ziua de pomenire a Apostolului Andrei, "luminătorul României", şi în ajun de sărbătoarea naţională înseamnă "un mod extraordinar de frumos de a arăta recunoştinţă faţă de Preasfânta Treime, dar şi faţă de sfinţi, care tot timpul au fost alături de poporul nostru şi, bineînţeles, recunoştinţă şi faţă de înaintaşii noştri, care au mărturisit credinţa sfântă ortodoxă pe aceste meleaguri din străvechime".

Loc al eremiţilor din străvechime

Remetea este parohia de care aparţine filia Gurbeşti, o parohie cu un nume "foarte sugestiv şi vechi şi care arată despre aşezarea duhovnicească a acestor locuri. Remetea vine de la "eremit", care în limba latină înseamnă "pustnic", anahoret la fel ca în cazul Mănăstirii Râmeţ. "Numele Remetea arată că, în străvechime, pe aceste locuri s-au nevoit pustnici. Aici a fost în vechime o vatră de sihăstrie românească ale cărei urme se găsesc în biserica reformată din Remetea" prin "frumoase fresce bizantine, fresce ortodoxe, care arată pe Maica Domnului cu pruncul, "Dulcea sărutare", o arată pe Maica Domnului pe tronul slavei cu Acoperământul ei cel preasfânt, arată pe Mântuitorul Pantocrator, adică Atotţiitor, atotputernic, flancat de cei patru evanghelişti, apoi heruvimii slavei, cei cu câte şase aripi, cei cu ochi mulţi, care înseamnă cunoaşterea lui Dumnezeu. Toate aceste fresce bizantine arată străvechimea rugăciunii, a nevoinţelor, a ascezei şi sihăstriilor în această binecuvântată parte a Ţării Beiuşului din cuprinsul sfintei noastre eparhii", a arătat PS Sofronie. Bisericile falnice sau modeste construite în această vatră sihăstrească arată "că, atunci când puternicii zilei, ca să nu îşi piardă privilegiile,

şi-au schimbat legea, oamenii locului au rămas în legea strămoşească, mărturisită de frumoasele bisericuţe din lemn", aşa cum este şi cazul celei din Gurbeşti, a spus PS Sofronie.

Bisericile de lemn, "maicile noastre duhovniceşti"

Episcopul Oradiei a subliniat rolul foarte important pe care l-au avut bisericile din lemn în ceea ce priveşte momentul trasării graniţelor României, în urma Tratatului de Pace de la Trianon, din 1920. "Aceste biserici au făcut ca pământurile acestea să intre în România Mare". Datorită lor, noi, românii, am reuşit să arătăm "că acolo unde este biserică din lemn, acolo este şi comunitate românească". Ele sunt "maicile noastre duhovniceşti", care "ne-au ajutat să vorbim astăzi româneşte într-o ţară liberă şi să ne mărturisim credinţa noastră strămoşească ortodoxă". De aici rezultă şi evlavia noastră faţă de aceste biserici pentru că ele nu sunt numai monumente istorice, ci, mai cu seamă, "ctitori adevăraţi de cultură românească şi de devenire istorică românească".

PS Sofronie a arătat credincioşilor din Gurbeşti că este imperios necesar ca bisericuţa de lemn să nu fie dată uitării, ci să se restaureze, pentru ca să devină "loc de pelerinaj pentru ca şi cei ce, de peste mări şi ţări, vor veni să ne viziteze să vadă unde s-au rugat strămoşii".