Laudă de seară adusă Cuviosului Antonie cel Mare în Capitală

Cea mai veche biserică din București îl sărbătorește în fiecare an, în ziua de 17 ianuarie, pe ocrotitorul ei, Sfântul Cuvios Antonie cel Mare. În Biserica Domnească de la Curtea Veche se află un fragment din sfintele moaște ale Cuviosului, dar și icoana făcătoare de minuni a acestuia. Conform rânduielii, în seara zilei precedente a fost săvârșită slujba Vecerniei unită cu Litia de către un sobor de preoți condus de părintele consilier patriarhal Nicolae Dascălu, directorul publicaţiilor „Lumina” ale Patriarhiei Române. Numeroși credincioși au luat parte la slujbă, aducând prinos de laudă și de mulțumire sfântului ocrotitor.

La finalul slujbei, părintele consilier patriarhal a rostit un cuvânt de învățătură în cadrul căruia a evidențiat legătura dintre vocația monahală, pe care Sfântul Cuvios Antonie a urmat-o cu credincioșie, și chemarea la mântuire, adresată tuturor oamenior: „Vocația monahală răspunde, așa cum au făcut marii sfinți din vechime, la chemarea lui Dumnezeu de a ne mântui sufletele. Noi suntem creați după chipul lui Dumnezeu și chemați la asemănarea cu El. În viață, fiecare dintre noi împlinește talanții primiți de la Domnul într-un anumit fel. De multe ori, ispitele lumii îi încearcă pe oameni și îi fac să rătăcească, însă călăuzitorii și luminătorii drumului nostru pe calea mântuirii sunt sfinții. Sfințenia care există sub forma lepădării lumii și a dedicării totale a vieții lui Dumnezeu provine din vechime, având ca modele persoane care au trăit încă din vremea Vechiului Testament. În aceeași tradiție lungă a sfințeniei îl întâlnim și pe Sfântul Cuvios Antonie cel Mare din pustia Egiptului. Acesta pune un nou început în ascensiunea noastră către Dumnezeu. În Sfânta Evanghelie citim despre cele două surori, Marta și Maria, și Mântuitorul Iisus Hristos o fericește pe Maria, spunându-i că și-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea. În viața Bisericii, vocația monahală este reprezentată de urmarea Mariei, de alegerea părții celei bune. Sfinții Cuvioși sunt cei care le-au lăsat pe cele ale lumii trecătoare și au mers direct la țintă, dedicându-se lui Dumnezeu. Lepădarea de lume înseamnă, pentru Sfântul Antonie, împlinirea în Dumnezeu. Pe firul istoriei Bisericii, Sfântul Antonie cel Mare deschide un drum pe care mulți alți Părinți l-au urmat încă din vechime”.

De asemenea, părintele consilier a afirmat faptul că depărtarea monahilor de lume nu presupune un abandon al celor din lume: „Sfântul Antonie nu a urmat studii în universități, nu a adunat bogății, a lepădat totul, a dăruit săracilor ce avea de la părinții săi, a părăsit lumea și a luat calea pustiei. În același timp, nu a părăsit comunitatea în care trăit, pentru că îl vedem pe Sfântul Antonie venind ocazional în marea cetate a Alexandriei și încurajându-i pe creștini să reziste în timpul persecuțiilor. În viața Bisericii, Sfântul Antonie cel Mare are rolul de luminător, de îndreptător pe calea mântuirii”.

Sărbătoarea hramului Bisericii „Sfântul Anton”-Curtea Veche continuă mâine, 17 ianuarie, prin săvârșirea slujbei Acatistului Cuviosului, a Utreniei și a Sfintei Liturghii arhierești.

Citește și: Procesiune cu icoana și moaștele Sfântului Antonie cel Mare în Capitală