Legătura dintre cele trei sărbători de pe 1 ianuarie

Pe 1 ianuarie 2008, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, PF Părinte Daniel, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi a oficiat slujba Sfintei Liturghii în biserica mare a Mănăstirii Sihăstria din judeţul Neamţ. În cuvântul de învăţătură rostit în cadrul slujbei, Prea Fericirea Sa a subliniat mai întâi întreita sărbătoare a acestei zile: Tăierea împrejur a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, prăznuirea Sfântului Vasile cel Mare, dar şi sărbătorirea Anului Nou civil, după care a explicat semnificaţia pericopei evanghelice a zilei care are o semnificaţie deosebită pentru toate cele trei sărbători, deşi se referă la Tăierea împrejur a Mântuitorului Iisus Hristos, după legea iudaică: „Mântuitorul Iisus Hristos se taie împrejur pentru ca să arate că împlineşte legea, ca după aceea s-o înlocuiască cu Legea cea nouă a Noului Testament sau a noului Legământ. Şi această împlinire a legii este semnul smereniei Sale, semnul ascultării Sale de Dumnezeu şi de tradiţia religioasă a poporului în care S-a născut. Tăierea împrejur era un fel de consacrare a omului, fiind dăruit de către părinţi lui Dumnezeu. Deci, tăierea împrejur avea semnificaţia unei chemări, unei pedagogii, unei pregătiri a poporului ales pentru primirea tainei botezului mai târziu şi pentru trecerea de la cele trupeşti la cele duhovniceşti“.

Sporire în înţelepciune şi în har, de la an la an

Patriarhul BOR a arătat apoi care este legătura dintre cele trei sărbători ale zilei de 1 ianuarie: „Tăierea împrejur a Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos, completată cu această înţelepciune, arătată de Iisus Hristos la 12 ani dă o semnificaţie sărbătorii Sf. Vasile care a fost un ierarh înţelept, plin de har şi care trăit doar 50 de ani neîmpliniţi A făcut enorm, a lucrat deosebit de mult pentru mărturisirea dreptei credinţe, pentru tâlcuirea Sfintelor Scripturi, pentru întărirea vieţii monahale, a familiei, pentru tâlcuirea prezenţei lui Dumnezeu în făpturi şi pentru înţelepciunea Bisericii, pentru că de la el avem liturghia numită a Sf. Vasile cel Mare şi o mulţime de rugăciuni. Deci, şi Sf. Vasile cel Mare sporeşte duhovniceşte de la an la an în înţelepciune şi în har, după cum pruncul Iisus - sigur, la dimensiuni mult mai mari - creştea cu vârsta, sporea în înţelepciune şi în har. Sărbătoarea în care am auzit evanghelia despre creşterea duhovnicească a pruncului Iisus se leagă şi de modul în care trebuie să înţelegem noi Anul Nou şi anume să fie un an în care să sporim, nu numai cu vârsta, ci şi cu înţelepciunea şi cu harul. Iar această sporire, în înţelepciune şi în har, se face mai întâi prin rugăciune şi fapte bune“.

În finalul cuvântului, PF Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre importaţa contribuţiei teologice a Sf .Vasile cel Mare, dar şi despre latura social-filantropică a activităţii sale.