PS Anastasios Yannoulatos vorbeşte de existenţa a trei mari perioade ale dialogului dintre ortodocşi şi musulmani în perioada bizantină, de la apariţia mahomedanismului şi până la căderea Constantinopolului. Prima fază se întinde de la mijlocul secolului al VIII-lea până la mijlocul secolului al IX-lea, atitudinea Bizanţului fiind "mai mult persiflantă şi subestimativă". Printre primii scriitori creştini care s-au ocupat de această problemă se numără Sfântul Ioan Damaschin. Pentru el, islamul nu este o religie serioasă, care trebuie luată în considerare, fiind apreciată a fi mai mult o erezie creştină. Alt scriitor care se ocupă de islam este episcopul Theodor al Haranului sau al Karonului Mesopotamiei, cu o lucrare considerată prima serioasă în legătură cu studiul învăţăturii islamice. Această perioadă "de confruntare în scris a creştinilor Răsăritului cu religia islamică
şi-a avut centrul în Siria, unde se afla şi reşedinţa califatului. Operele celor doi teologi la care ne-am referit poartă pecetea unei experienţe trăite, care s-a bazat pe dialogul personal, direct, cu musulmanii. Amândoi au trăit în mijlocul unei populaţii musulmane şi cunoşteau Coranul în original". A doua fază a dialogului dintre ortodocşi şi musulmani este cea cuprinsă între mijlocul secolului al IX-lea şi mijlocul secolului al XIV-lea, centrul preocupărilor răsăritene fiind Constantinopolul. Printre cei angajaţi în discuţii se numără Samona de Gaza, Eftimie Zigaben, Nichita Choniate, Bartholomeu al Edesei şi Nichita Bizantinul. A treia fază a relaţiilor cu islamul se desfăşoară între mijlocul secolului al XIV-lea şi mijlocul secolului al XV-lea, perioadă ce "se distinge prin calm şi obiectivitate". Se remarcă personalităţi ca Sfântul Grigorie Palama, monahul Iosif Bryennios, împăratul Ioan al VI-lea Cantacuzino sau împăratul Manuil II Paleologul. După această perioadă, de relativă pace, în cadrul dialogului dintre creştinii ortodocşi şi musulmani, lucrurile s-au schimbat odată cu perioada de dominaţie a islamului. Unul dintre cei care au continuat să scrie despre islam, dar într-o altă ţară, Rusia, a fost Maxim Grecul.Duminică, 3 noiembrie, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, a săvârşit Sfânta Liturghie în Parohia Olari, Protopopiatul Arad, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, se arată pe site-ul arhiepiscopiaaradului.ro.
În ziua de luni, 4 noiembrie 2024, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal și secretarul Sfântului Sinod, l-a primit în vizită, la Palatul Patriarhiei, pe Excelența Sa Domnul Rami Teplitskiy, viceambasadorul statului Israel la București.
Biserica „Înălțarea Domnului” din Dorobanțu, Protoieria Babadag, județul Tulcea, s-a aflat duminică, 3 noiembrie, în zi de sărbătoare prilejuită de prezența în mijlocul credincioșilor a Preasfințitului Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, care a săvârșit Sfânta Liturghie.
Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, a poposit duminică, 3 noiembrie, în Parohia Moțiori, Protopopiatul Ineu, județul Arad, unde a săvârșit slujba de binecuvântare a lucrărilor de restaurare și înnoire săvârșite în ultima perioadă la biserica parohială și de sfințire a noii capele morturare edificate în curtea sfântului lăcaș.
.jpg)
Duminica a 25-a după Rusalii (Pilda samarineanului milostiv) Luca 10, 25-37 În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa
„Zis-a Domnul: Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată,
Fraților, nu în zadar am alergat, nici în zadar m-am ostenit. Și, chiar dacă mi-aș vărsa sângele pentru jertfa și slujirea credinței voastre, mă bucur și vă fericesc pe voi pe toți. Asemenea și voi
Sfinţii Mucenici Galaction şi Epistimia au trăit pe vremea împăratului Deciu (249-251), în cetatea Emesa din Fenicia. Părinţii lui Galaction erau păgâni şi au învăţat dreapta credinţă de la un monah,
Sfântul Simeon Metafrastul, Parafrază în 150 de capete, 119-121, în Filocalia (2001), vol. 5, p. 338 „Aceasta înseamnă a ne curăți pe noi înșine de toată întinăciunea trupului și a duhului (II
Una din constatările devenite clasice în limbajul curent vorbește despre un Occident decadent și secularizat. Fără a intra în comparații statistice sau chiar sterile - în comparație cu cine?, raportat la ce
Harul lui Dumnezeu continuă să lucreze în lume și în zilele noastre, dovedind că Biserica rămâne „laborator al Învierii” și „spital duhovnicesc”. Așa cum în primele secole au strălucit Sfinții
Creștinismul reprezintă baza culturii şi civilizaţiei româneşti. El este elementul esenţial al identităţii noastre. România nu poate fi separată de sensul existenței sale ca naţiune creştină. Conservarea
