Liturghie arhierească în prima zi din 2012

Prima zi din anul 2012, închinată praznicului Tăierii împrejur a Mântuitorului Hristos şi Sfântului Vasile cel Mare, a adunat peste o sută de credincioşi în Catedrala mitropolitană "Sfântul Mare Mucenic Dimitrie" din Craiova. Cu acest prilej, Înalt Preasfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, a oficiat Sfânta Liturghie alături de un numeros sobor de preoţi şi diaconi.

În cadrul slujbei au fost rânduite cereri pentru ajutor, bună sporirea şi împlinirea dorinţelor celor folositoare spre mântuire în noul an calendaristic. La final, IPS Părinte Irineu a citit, după rânduiala liturgică a Sfintei noastre Biserici, Molitfele Sfântului Vasile cel Mare.

"Fără Hristos omul nu poate birui răutatea diavolului"

În cuvântul de învăţătură, Înalt Preasfinţia Sa a vorbit credincioşilor prezenţi despre principalele coordonate dogmatice desprinse din iconomia Întrupării Mântuitorului Hristos: "Legătura dintre om şi Dumnezeu, reînnoită "la primirea vremii" (Galateni 4, 4) prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu din Sfânta Fecioară Maria, Maica Sa, nu este relaţie între două persoane distincte, ci între două firi: dumnezeiască şi omenească. Prin firea omenească se înţelege ceea ce noi suntem, fără ca această alcătuire a constituţiei noastre să aibă o persoană deosebită, ci legătura dintre Dumnezeu şi om să fie cu adevărat o unire între dumnezeire şi omenitate, în unica Persoană a Mântuitorului Hristos. Pentru a înţelege mai bine acest aspect trebuie să avem în minte legătura dintre fier şi foc. Fierul este un element şi focul altul, dar atunci când fierul este introdus în foc se înroşeşte, se aprinde şi dobândeşte calităţile focului, însă, cu toate acestea, nu devine foc. Legătura aceasta rămâne permanentă atâta timp cât fierul este în foc. În cazul Mântuitorului, relaţia dintre firea dumnezeiască şi cea omenească rămâne nealterată pentru că Cel care o menţine este Însuşi Fiul lui Dumnezeu. Această unire nu este nici pe departe întâmplătoare, ci încălzită de iubirea dumnezeiască. Părintele nostru Ceresc doreşte ca prin aceste două naturi să mântuiască întregul neam omenesc, căci dacă firea omenească rămâne în afara firii divine, ea nu se poate mântui. Omul singur nu are nici o putere pentru a depăşi răutatea şi ispitele diavolului, nefiind în stare să scoată această răutate din sine. Fără puterea lui Dumnezeu el nu poate face nimic, aşa cum spune Mântuitorul: "Fără de Mine nu puteţi face nimic" (Ioan 15, 5). Singurul care ne poate vindeca de neputinţele noastre este Doctorul care nu se îmbolnăveşte niciodată, Fiul lui Dumnezeu, Cel mai presus de fire şi de cuvânt. Aşadar, Dumnezeu prin Întruparea Sa, Dumnezeu începe mântuirea noastră pe care o sfinţeşte prin jertfa Crucii, o desăvârşeşte prin Înviere, ca mai apoi să o ridice prin Înălţare acolo unde trebuia să fie, în Sfânta Treime". În continuare, Mitropolitul Olteniei a evidenţiat viaţa aleasă a Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei: "Sfântul Vasile cel Mare s-a născut într-o familie de sfinţi. A petrecut în şcolile timpului său şi a învăţat ştiinţa şi înţelepciunea oferită de cei mai învăţaţi profesori. Peste toate cunoştinţele dobândite a aşezat filosofia Sfintei Scripturi. Alături de Sfântul Grigorie de Nazianz, prietenul şi colegul său, a pus bazele monahismului chinovial din părţile Capadociei. Regulile sale monahale au rămas până astăzi în viaţa Sfintei Biserici. În calitate de episcop s-a dovedit un mare ajutător al celor săraci, întemeind pentru aceştia primul aşezământ social creştin "Vasiliada". Atât de plăcut a fost înaintea Tatălui Ceresc încât i-a fost prelungită viaţa pentru că avea să aducă la credinţă pe un evreu care era de profesie doctor. Iată numai în câteva cuvinte viaţa acestui mare sfânt pe care noi îl prăznuim astăzi, la începutul Anului Nou. Acest nou început al noului an îl cinstim ca pe un lucru omenesc şi rugăm pe Atotputernicul Dumnezeu să sfinţească şi să binecuvânteze cununa vremii".