Liturghie arhierească la Catedrala din Sibiu

În Duminica Întoarcerii Fiului Risipitor, Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala mitropolitană din Sibiu, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, format din slujitorii lăcaşului de cult şi din profesori la Facultatea de Teologie "Andrei Şaguna" din oraş.

Catedrala mitropolitană din inima oraşului Sibiu a fost duminică, 20 februarie, neîncăpătoare pentru credincioşii din oraş, care au venit să participe la Sfânta Liturghie oficiată de soborul de preoţi condus de IPS Mitropolit Laurenţiu. Ierarhul a oficiat slujba împreună cu arhid. prof. dr. Constantin Voicu, pr. prof. dr. Dumitru Abrudan, prodecanul Facultăţii de Teologie din Sibiu, pr. prof. dr. Aurel Pavel, pr. prof. dr. Nicolae Chifăr, ierom. asist. dr. Vasile Bârzu, marele eclesiarh al catedralei, protosinghelul Macarie Ţuţul şi alţi preoţi şi diaconi slujitori. Răspunsurile la strană au fost date de Corul "Timotei Popovici" al Catedralei mitropolitane.

Etapele întoarcerii la Dumnezeu

În cuvântul de învăţătură de la finalul Sfintei Liturghii, IPS Mitropolit Laurenţiu a explicat credincioşilor învăţăturile desprinse din Pilda Întoarcerii Fiului şi a prezentat etapele pocăinţei şi întoarcerii la Dumnezeu pe care le întâlnim şi la Sfânta Spovedanie.

"Tatăl îşi primeşte fiul întors din deşertul păcatului, din îndepărtarea atât de mare. Nu mai conta atât de mult faptul că a rămas sărac, că şi-a pierdut darurile moştenite, ci faptul că a ajuns într-o astfel de stare, încât nu putea să mai trăiască şi ajunsese să pască porcii. Era cea mai de jos stare a păcatului pentru un om. Evreii nu foloseau porcii pentru hrană, ci pentru cu totul altceva. Aşa cum porcul stă în mocirlă, tot aşa şi păcatul ne duce la o stare de degradare, încât ne murdăreşte cu totul şi întreaga fiinţă suportă starea de cădere. Din această stare, cea mai de jos, porneşte întoarcerea spre tatăl iubitor.

Această întoarcere are câteva etape pe care noi le întâlnim şi în Taina Spovedaniei. Prima etapă este venirea în sine, adică trebuie să ne amintim cine suntem şi care este relaţia noastră cu Dumnezeu. Venindu-şi în sine, fiul şi-a amintit de tatăl iubitor şi de condiţiile de trai pe care le aveau chiar şi slujitorii tatălui său. Această primă etapă a fost urmată de cea de-a doua, de hotărârea de îndreptare. Nu este suficient să spunem doar că suntem păcătoşi. Este bine să avem conştiinţa păcatului, dar fără dorinţa de îndreptare rămânem în starea de păcătoşenie. Şi cum patima sau plăcerea aduce durere, aceasta din urmă încercăm s-o îndreptăm cu altă plăcere, care aduce, la rândul ei, o durere şi mai mare. Şi-a venit fiul în sine, a lăsat în sufletul său să se trezească conştiinţa păcatului şi hotărârea de îndreptare şi a zis: "Mă voi duce la tatăl meu". Hotărârea aceasta a fost temeinică. El n-a mai stat să se gândească pentru că nu mai avea timp de gândire. Îndată s-a raportat la Dumnezeu, la tatăl său şi a făgăduit să-i spună: "Tată, am greşit la Cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău! Fă-mă ca pe unul dintre argaţii tăi!". Atât conştiinţa păcatului, cât şi hotărârea de îndreptare sunt nişte acte ale conştiinţei noastre, dictate de smerenie, de ascultare faţă de Dumnezeu", după cum a arătat IPS Laurenţiu.

"Rânduiala lui Dumnezeu"

În continuarea cuvântului de învăţătură, Părintele Mitropolit a vorbit despre etapele iertării şi primirii păcătosului, aşa cum ni le prezintă Pilda Întoarcerii Fiului Risipitor.

"Iată că acum urmează partea de încununare. Prima parte este a îndepărtării în care ne aflăm cu toţii, fiecare în felul nostru. Ceea ce este mai important este modul în care Dumnezeu iubeşte fiecare fiinţă umană şi, mai ales, se bucură de întoarcerea celui păcătos. Spune Sfânta Scriptură că "mare bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte". Iată de ce păcatul care trebuia pedepsit cu moartea este iertat şi păcătosul este primit de tatăl iubitor, care depăşeşte încă o dată prescripţiile Legii Vechi. Niciodată un tată nu avea voie să iasă în întâmpinarea fiului rătăcit, chiar dacă acesta se întorcea. Şi-a motivat dragostea sa prin ceea ce a rostit către celălalt fiu. Întâi de toate şi-a manifestat dragostea în mod deplin: i-a ieşit înainte,

l-a îmbrăţişat şi i-a dat haina cea nouă, pe care păcatul o distrusese. Este haina Botezului, care ne dă demnitate în faţa lui Dumnezeu. Este haina Mirungerii, a darurilor Duhului Sfânt care lucrează în noi. I-a dat inelul în mâna dreaptă, semnul reconcilierii, al iubirii depline. A poruncit să se sacrifice viţelul cel gras pentru a se pregăti masa bucuriei, şi această masă a bucuriei pentru care ne pregătim şi spre care ne îndreptăm prin Taina Spovedaniei este Sfânta Împărtăşanie. Şi-a motivat tatăl hotărârea în dialogul avut cu celălalt fiu, care şi el era într-un fel rătăcit, neînţelegând taina părintelui său. Şi lui i s-a adresat cu aceeaşi dragoste: "Fiule, toate ale mele sunt ale tale, dar se cuvenea să facem acestea pentru că fiul meu mort a fost şi a înviat, pierdut a fost şi s-a aflat". Prin cuvintele "se cuvenea" se explică tot misterul, adică în rânduiala lui Dumnezeu era prevăzută şi întoarcerea fiului risipitor. Această taină se repetă cu fiecare dintre noi când ne apropiem de Hristos prin mărturisirea păcatelor în Taina Spovedaniei", a spus IPS Laurenţiu.