Liturghie arhierească la Mănăstirea Izbuc

În a doua Duminică din Postul Mare, a Sfântului Grigorie Palama, teologul energiilor necreate, Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârşit dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare la sfânta Mănăstire Izbuc, cea mai veche vatră monahală din Eparhia Oradiei, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi. PS Sofronie a anunţat începerea lucrărilor de construcţie la biserica cea nouă a Mănăstirii Izbuc.

În cuvântul de învăţătură rostit cu această ocazie, chiriarhul Oradiei a reliefat, pe larg, aspecte din viaţa şi, mai cu seamă, teologia Sfântului Grigorie Palama, precum şi frumuseţea învăţăturilor duhovniceşti ce se desprind din cele două pericope evanghelice ce s-au citit în această duminică.

Sfântul Grigorie Palama a fost un mare părinte al Bisericii, "un călugăr rugător şi un om foarte învăţat, un om erudit şi un mare apărător al credinţei ortodoxe". În acest context, prin sărbătorirea lui, în a doua Duminică din Postul Mare, sărbătorim, de fapt, "ortodoxia credinţei", o a doua "Duminică a Ortodoxiei". Cât priveşte învăţătura Sfântului Grigorie Palama, aceasta poate fi rezumată, pe scurt, astfel: "Dumnezeu poate fi văzut încă din lumea aceasta. Dumnezeu poate fi cunoscut. Dumnezeu se împărtăşeşte prin harul Său celor care vor să-L cunoască. Pe aceştia îi curăţă de păcat şi de patimi, îi luminează şi îi îndumnezeieşte. Fiinţa dumnezeiască este inaccesibilă nouă, oamenilor, dar prin harul Său necreat, prin lumina Sa necreată, experiem bunătatea lui Dumnezeu, frumuseţea Lui, iubirea Sa iertătoare, milostivă faţă de noi, o experienţă unică a harului", după cum a arătat PS Sofronie. Teologia Sfântului Grigorie Palama, care vorbeşte despre cunoaşterea, vederea şi experierea sau trăirea lui Dumnezeu, porneşte de la minunea Schimbării la Faţă a Mântuitorului pe Muntele Tabor, care a avut loc cu puţin timp înainte de Patima cea de bunăvoie a Domnului. Din acestea înţelegem "bogăţia iubirii lui Dumnezeu faţă de noi, Care-L trimite pe Fiul Său să Îşi ia fire omenească, ca să o vindece de păcat şi să o ducă înapoi la Tatăl".

"Vindecarea firii omeneşti"

În lumina acestei învăţături se pătrunde înţelesul tainic al pericopelor evanghelice de la Marcu şi de la Ioan, ce s-au citit în această duminică: prima, a vindecării slăbănogului din Capernaum, "este o trimitere directă la vindecarea firii omeneşti, paralizate de păcat, prin venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu, Care S-a făcut om, ca pe om să-l mântuiască din păcat şi din moarte", iar în paraliticul vindecat "se ascunde firea omenească cea căzută, vindecată de Hristos, asumată de El în întregime, afară de păcat, care nu este propriu firii omeneşti, ci un accident rezultat în urma exercitării greşite a libertăţii de a alege", a subliniat Preasfinţia Sa.

A doua pericopă evanghelică a zilei, cea de la Ioan, accentuează profilul Bunului Păstor: "Păstorul cel Bun este Fiul lui Dumnezeu, Care a venit să conducă poporul la păşunile Împărăţiei cerurilor. El este şi uşa prin care oile cuvântătoare merg, călăuzite de acelaşi Păstor, Iisus Hristos, spre fericirea din Împărăţia cerurilor".

Aşadar, în Duminica a doua din Postul Mare, Mântuitorul "ni se descoperă ca vindecător, ca Mântuitor al nostru din boală şi din păcat, şi din moarte, ni se arată ca şi Păstor, ca şi Arhiereu al nostru, ca şi conducător spiritual şi, totodată, Îl vedem pe Fiul lui Dumnezeu înomenit şi ca Mielul de Jertfă, sacrificiul pentru viaţa noastră".

Cuvintele Scripturii ""Mai am şi alte oi care nu sunt din staulul acesta" se referă la noi, cei dintre neamuri, la toate neamurile, chemate şi ele la mântuire, iar cuvintele "Şi va fi o turmă şi un păstor" se referă la turma cea mare a Bisericii, la credincioşii creştini, la toţi cei din Legea Veche care L-au primit pe Hristos, la care se adaugă toţi cei dintre neamuri care cred, au crezut şi vor crede în Hristos Iisus, Domnul", a explicat vlădica Sofronie.

Pentru ca noi, oamenii, să ajungem la vederea lui Dumnezeu, care se mai numeşte şi "theoria", avem nevoie de rugăciune. Rugăciunea ne dezvăluie slava lui Dumnezeu, "care ne curăţeşte de păcat şi ne ajută să înaintăm duhovniceşte în cunoaşterea mai aprofundată a lui Dumnezeu, în vederea mai clară a iubirii Sale faţă de noi, în împărtăşirea din darurile sale cele bogate, care nu sunt daruri materiale, ci daruri spirituale şi spiritualizante, adică îndumnezeitoare".

Cea mai frecventă rugăciune utilizată în acest scop, în special de monahi, este rugăciunea "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul", rugăciune cunoscută şi sub numele de "Rugăciunea lui Iisus" sau "Rugăciunea inimii". "Rugăciunea aceasta te linişteşte, fiind rugăciunea preferată a isihaştilor sau a sihaştrilor. Această rugăciune este recomandată nu numai monahilor, ci şi celor din lume deoarece aduce curăţirea de păcate şi vederea luminii lui Dumnezeu. Îl duce pe cel ce o practică la teorie, adică la vederea lui Dumnezeu", a spus chiriarhul Oradiei.

Biserica, "spital duhovnicesc"

Cei care l-au văzut pe Dumnezeu încă din viaţa aceasta, ajungând la "îndumnezeirea prin lucrarea harului" au fost sfinţii. "De aceea, trupurile lor, după moarte, nu putrezesc sau osemintele lor au o mireasmă bună şi sunt făcătoare de minuni, pentru că sunt pline de energiile dumnezeieşti necreate, care au sfinţit materia şi au mutat-o din moarte la viaţă", a mai arătat PS Sofronie.

Aşadar, pentru a dobândi aceste daruri dumnezeieşti, mintea noastră trebuie să se îndeletnicească în permanenţă cu rugăciunea, spre a nu se plictisi. Ca să se ferească de această plictiseală, călugărul apelează la rugăciune şi la "rucodelie", adică muncă, la lucrul mâinilor, pentru ca nu cumva "cel necurat să-i dea de lucru" şi să-i strice liniştea sau isihia "despre care a scris şi a învăţat Sfântul Grigorie Palama şi care s-ar putea traduce şi prin cuvintele: fugi, taci, linişteşte-te".

În lumea agitată în care trăim, "Biserica vine ca un mare "spital duhovnicesc" ca să ne vindece şi să ne liniştească prin lucrarea harului", a concluzionat PS Sofronie.

În cadrul slujbei, Preasfinţia Sa a hirotesit întru singhel pe doi dintre ieromonahii Mănăstirii Izbuc, pr. Serafim Dărăban şi pr. Antonie Vas.

Părintele arhimandrit Mihail Tărău, stareţul Mănăstirii Izbuc şi exarh al mănăstirilor din Eparhia Oradiei, a mulţumit, în cuvântul său, Preasfinţitului Sofronie, exprimând totodată recunoştinţa pentru prezenţa Preasfinţiei Sale în mijlocul obştii şi a pelerinilor prezenţi la Mănăstirea Izbuc: "Ne bucurăm de prezenţa Preasfinţiei Voastre şi Vă mulţumim pentru binecuvântarea pe care ne-aţi împărtăşit-o şi în această duminică. Dorim să exprimăm ataşamentul şi supunerea noastră, a călugărilor din mănăstirea noastră, din eparhia noastră, alături de dragostea şi preţuirea pe care v-o arătăm", a spus Preacuvioşia Sa.

La final, PS Sofronie a anunţat cu bucurie pe cei prezenţi că în zilele ce urmează vor demara lucrările de construcţie la biserica cea nouă a Mănăstirii Izbuc, cu hramurile "Adormirea Maicii Domnului" şi "Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic", a cărei piatră de temelie a fost sfinţită de către Preasfinţia Sa în 16 mai 2010, în Duminica a şaptea după Paşti.