Liturghie arhierească la Mănăstirea Sărăcineşti

În ziua prăznuirii Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, marţi, 7 august, Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, a oficiat Sfânta Liturghie la altarul Mănăstirii Sărăcineşti, în localitatea Cheia, judeţul Vâlcea. La final credincioşii s-au împărtăşit de cuvânt de învăţătură.

Sărbătoarea Sfintei Teodora de la Sihla a fost primită cu bucurie de credincioşii vâlceni care au participat în număr mare la Sfânta Liturghie, slujită de PS Emilian Lovişteanul, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, la Mănăstirea Sărăcineşti. În cadrul slujbei, au fost înălţate rugăciuni şi ectenii pentru ca Domnul Dumnezeu să reverse ploi liniştite, aducătoare de roade, folositoare vieţii oamenilor şi animalelor. De asemenea, arhiereul râmnicean a hirotonit întru diacon pe teologul Petre Duţă, absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Sfânta Muceniţă Filofteia" din Piteşti, pe seama Parohiei Robeşti - Balota, Protopopiatul Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea.

Răspunsurile la strană au fost date de către corala maicilor de la Mănăstirea Bistriţa Olteană.

Viaţa Sfintei Teodora, "pildă de nevoinţă şi înfrânare"

La finalul Sfintei Liturghii, PS Emilian Lovişteanul a rostit un cuvânt de învăţătură în care a istorisit viaţa şi nevoinţa Sfintei Cuvioase Teodora în sihăstria de la Sihla, îndemnându-i pe credincioşii prezenţi şi pe monahiile Mănăstirii Sărăcineşti să o păstreze drept model de smerenie, răbdare şi sfinţenie în lucrarea lor pentru mântuirea sufletului. "Viaţa Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla este una aspră şi greu de repetat şi de luat ca pildă, în sensul de a ne dezlipi de mănăstire sau de schit, de lume, şi a pleca în pustnicie, mai ales în contextul istoric şi social în care trăim astăzi. Cu toate acestea, Dumnezeu nu ne cere să ne aşezăm în vârf de munte şi să ne dezlipim de lume pentru a ne nevoi asemeni Sfintei Teodora, ci să ne dezlipim de cele lumeşti şi să ne lipim inima şi sufletul de rugăciune, de Liturghie, de Biserică, de sfinţii Săi, de El Însuşi", a spus PS Emilian.

Mănăstirea Sărăcineşti se găseşte la confluenţa râului Olăneşti cu râul Cheia, în mijlocul satului Valea Cheii, care până în anul 1964 s-a numit Sărăcineşti. Biserica cinstitului aşezământ monahal are o vechime de aproape trei secole, aşa cum se poate desluşi din pisanie.

Construcţia ansamblului monahicesc a început în anul 1688, într-o epocă de plină dezvoltare a artei bisericeşti bizantine pe pământul nostru. În anul 1693 a murit ctitorul principal, episcopul Ştefan, care a fost înmormântat în tinda bisericii. Trei decenii mai târziu, în anul 1718, episcopul Damaschin împreună cu arhimandritul Ioan de la Mănăstirea Hurezi şi iermonahii Paisie şi Dosoftei au adus la Sărăcineşti pe pictorii Teodosie, Gheorghe şi Preda, care au zugrăvit paraclisul de la Hurezi şi alte aşezăminte brâncoveneşti şi au realizat pictura bisericii, care a reuşit să se păstreze nealterată până astăzi.

Aşezământul de la Sărăcineşti a fost mănăstire de călugăriţe până în jurul anului 1860, când a devenit chinovie de călugări, până în 1873. Din 1873 şi până în 1913, biserica a figurat ca filie a Parohiei Cheia. În casele ei a fost adăpostită şcoala primară din localitate, la care veneau elevi din satele vecine Păuşeşti, Olăneşti şi Cheia.

Din anul 1913 până în 1960, cinstitul aşezământ a reprimit statutul de mănăstire de călugăriţe. A fost desfiinţată din nou în timpul regimului comunist. În anul 2007 mănăstirea a fost transformată în cămin pentru bătrâni, iar sfântul lăcaş, în biserică parohială. Din anul 2007, la iniţiativa Înalt Preasfinţitului Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, Sărăcineştiul a fost reînfiinţată ca mănăstire de maici. În prezent se efectuează lucrări de restaurare şi consolidare a întregului ansamblu monahal, prin purtarea de grijă şi cu sprijinul material şi spiritual al Mănăstirii Cozia, prin părintele stareţ arhim. Vartolomeu Androni, exarhul mănăstirilor din Eparhia Râmnicului.