Liturghie arhierească şi Parastas la Mizieş

În duminica a patra după Rusalii, 20 iunie, Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească în biserica parohială cu hramul "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe" din localitatea Mizieş, aflată în vecinătatea municipiului Beiuş, ctitorită de mitropolitul Miron Romanul al Ardealului, fiu al satului.

În fiecare an, în jurul datei de 20 iunie, Parohia Mizieş este cuprinsă de febra pelerinilor veniţi cu miile, din toate colţurile României, pentru a comemora personalitatea poetului creştin Traian Dorz, care, vreme de peste patruzeci de ani, a fost conducătorul Asociaţiei "Oastea Domnului".

Traian Dorz s-a născut la 25 decembrie 1914, în satul Râturi, comuna Mizieş (azi Livada Beiuşului, comuna Drăgăneşti). În 1931 aderă la "Oastea Domnului", mişcare iniţiată şi condusă pe atunci de părintele Iosif Trifa, devenind prietenul şi colaboratorul apropiat al acestuia. Pentru câteva acţiuni, pe care astăzi le-am numi de "asistenţă socială", precum şi pentru mărturisirea făţişă a lui Hristos, în public, în perioada când Securitatea interzicea astfel de manifestări, Traian Dorz a fost arestat pentru prima dată la 30 decembrie 1947, închis la Gherla până în aprilie 1948, când a fost eliberat. După acest moment începe pentru neobositul luptător al Asociaţiei "Oastea Domnului" un lung şir de arestări - determinate în principal de dorinţa sa de a menţine vie activitatea asociaţiei, care în 1951 fusese scoasă în afara legii de către regimul comunist ateu -, totalizând peste 17 ani de închisoare. În 1982 este arestat pentru ultima oară, la Satu Mare, sub acuzaţia de posesie şi distribuire de materiale religioase neautorizate. A trecut la cele veşnice la 20 iunie 1989.

Traian Dorz este autorul unei vaste opere ce cuprinde peste 2.000 de poezii religioase, cântări, piese şi montaje religioase, precum şi al unui număr impresionant de cuvântări. Urmaşii lui Traian Dorz, nepoata Maria cu soţul acesteia, părintele Cornel Clop de la Parohia Răbăgani, din Episcopia Oradiei, şi fiul lor Corneliu, au depus şi depun eforturi însemnate pentru perpetuarea operei şi memoriei poetului. Ei au renovat locuinţa acestuia, amenajând acolo un mic muzeu în care sunt expuse câteva obiecte ce au aparţinut poetului, precum şi întreaga sa operă tipărită. În 2008, strănepotul Corneliu a publicat primul volum din Dosarul de urmărire a lui Traian Dorz, intenţia sa fiind să publice întregul dosar ce se preconizează să cuprindă cinci volume.

Sutaşul, înaintemergător al nostru, al celor din "neamuri"

Preasfinţitul Sofronie s-a aflat pentru al treilea an la Mizieş, pentru comemorarea poetului, fiind aşteptat, ca de fiecare dată, cu mare căldură duhovnicească de mulţimea de pelerini veniţi din Episcopia Oradiei, dar şi din întreaga ţară. În cadrul Sfintei Liturghii, după momentul citirii pericopei evanghelice, întâistătătorul Eparhiei Oradiei a evidenţiat caracterul profetic al Evangheliei care constă în chemarea neamurilor de către Mântuitorul la "moştenirea Împărăţiei Cerurilor". Prin credinţa pe care sutaşul a avut-o în Domnul Hristos, el se face "înaintemergător al nostru, al tuturor celor care, din neamuri venind, crezând în Hristos Iisus Mântuitorul şi Domnul, ajungem să moştenim ceea ce a fost pregătit pentru toţi binecuvântaţii Părintelui Ceresc încă din planul de mântuire al lumii, care exista deodată cu creaţia".

Preasfinţia Sa a arătat că atunci când Mântuitorul a rostit această profeţie a avut în vedere lucrarea de mântuire, de întoarcere a urmaşilor lui Adam la Tatăl prin lucrarea Duhului Sfânt. Profeţia Mântuitorului se adevereşte în Biserică prin lucrarea harului Duhului Sfânt "care se actualizează în fiecare generaţie de credincioşi în parte, cu fiecare botezat". Această credinţă a fost mărturisită de înaintaşii noştri, iar noi, cei de astăzi, o manifestăm prin participarea cu regularitate la Sfânta Liturghie, prin care suntem chemaţi "la marea demnitate de fii ai Împărăţiei Cerurilor".

Autenticitatea credinţei noastre este verificată de Dumnezeu prin încercări, prin ispite, prin greutăţi, prin suferinţe, prin umilinţe, "pentru a vedea dacă inima noastră bate pentru Împărăţia Cerurilor sau dacă nu cumva energiile noastre sunt canalizate într-o altă direcţie, spre o altfel de împărăţie, spre o altfel de bogăţie".

În acest context, Preasfinţia Sa a subliniat că Dumnezeu rânduieşte fiecărei generaţii de creştini "ocazii pentru a-şi verifica credinţa adevărată, credinţa mântuitoare în Hristos Iisus, Cel care prin viaţa Sa, prin lucrarea Sa mântuitoare, nu a încetat să contrarieze comodităţile oamenilor".

Credinţa în Hristos, un act de curaj în vremuri tulburi

În vremuri tulburi, cum sunt cele de azi, dominate de o profundă criză spirituală, când lumea se ataşează de tot ceea ce este trecător, stricăcios, "este un act de curaj să crezi în Hristos şi să promovezi altfel de valori decât cele pe care le îmbrăţişează lumea din care facem parte", evocând permanenta luptă dintre "omul cel vechi al păcatului şi omul cel nou, după chipul lui Hristos". Din cauza decadenţei morale şi spirituale s-a ajuns, cum s-a întâmplat şi altădată, ca oamenii "să-L urască pe Dumnezeu, să nu-L dorească pe Domnul Hristos Iisus în mijlocul lumii, ca Mântuitor, pentru că bieţii oameni au ajuns să creadă că mântuirea înseamnă altceva şi caută Raiul pe pământ într-o desfătare ce nu aduce bucurie şi într-o bogăţie ce nu fericeşte pe nimeni".

Referindu-se la importanţa misionară a Asociaţiei "Oastea Domnului" în viaţa Bisericii Ortodoxe Române, pentru revigorarea spirituală a neamului nostru, Preasfinţitul Sofronie a spus că "lucrarea Oştii Domnului este foarte actuală, este de mare trebuinţă, căci trebuie folosite toate mijloacele permise de Sfânta Biserică pentru a ajunge la inimile celor care au nevoie de mărturii cu privire la credinţa mântuitoare în Hristos Iisus Domnul, în vremea noastră".

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Sofronie l-a hirotonit în treapta preoţiei pe diaconul Florin Marius Buştea, pe seama bisericii cu hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" din Parohia Râpa, Protopopiatul Tinca.

Parastas la mormântul lui Traian Dorz

După săvârşirea Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Sofronie, alături de soborul slujitor, a oficiat, la mormântul lui Traian Dorz, slujba Parastasului pentru pomenirea acestuia, la împlinirea a 21 de ani de la trecerea sa la cele veşnice. La finalul slujbei, părintele Cornel Clop, în cuvântul rostit, şi-a exprimat bucuria pentru prezenţa la Mizieş a Preasfinţitului Părinte Sofronie, cu ocazia comemorării "cântăreţului Golgotei", reiterând cu această ocazie punctul de vedere al fratelui Traian Dorz vizavi de lucrarea "Oştii Domnului": "Dacă Oastea Domnului nu este în mijlocul Bisericii şi în mijlocul neamului, valoarea sa este una cu totul periferică", accentuând caracterul naţional şi bisericesc al lucrării "Oştii Domnului".