Locul educaţiei religioase în societatea contemporană

Într-o societate ce se află într-o continuă transformare şi care îşi caută coordonatele axiologice, aşa cum se prezintă societatea contemporană, credinţa şi educaţia ar trebui să ocupe un loc principal. Multe sunt ispitele ce ademenesc sufletul spre zone obscure din punct de vedere moral; multe sunt şi soluţiile care se propun pentru ieşirea dintr-o stare de apatie ce-şi are rădăcina în înlocuirea valorilor morale cu surogate care mai de care mai lipsite de sens. S-a uitat însă ceea ce ar trebui să constituie baza şi vârful unei societăţi care prosperă nu doar material, ci şi spiritual: credinţa şi educaţia adevărată.

Societatea contemporană este construită pe refuzul conştient al lui Dumnezeu. În cel mai bun caz, transcendentul s-a închis în înaltul cerului şi nu mai păstrează nici o legătură cu lumea noastră. Fără a mai avea cui să se adreseze, creştinul a devenit vocea care strigă în pustiul istoriei: "Credincioşii şi necredincioşii se ignoră reciproc, nu se mai înţeleg, aparţin unor tipuri antropologice diferite. Deja pentru Sfântul Grigorie de Nyssa, omul care nu este mişcat de Duhul Sfânt constituie o specie, o umanitate aparte" (Paul Evdokimov).

Educaţia joacă rolul esenţial în formarea personalităţii omului. Nu trebuie uitată definiţia dată de Lavelle: "Viaţa fără religie echivalează cu viaţa inautentică şi cu existenţa descentrată axiologic". Scopul educaţiei este modelarea personalităţii. Nu trebuie însă uitat faptul că religia creştină este o religie personalistă. Persoana umană este expresia cea mai sublimă a activităţii creatoare a lui Dumnezeu. Chipul Său în om este personalitatea umană: capacitatea omului de a intra în legătură cu Dumnezeu, cu sine şi cu lumea înconjurătoare, în libertate şi iubire (Ch. Yannaras). Omul a fost creat ca persoană în dialog cu Dumnezeu. Educaţia pe care trebuie să o promoveze societatea românească, familia, Biserica şi Şcoala trebuie să se bazeze pe morala creştină care nu este un ansamblu de legi, ci se înrădăcinează în iubirea dintre Dumnezeu şi om: Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să devină dumnezeu. Educaţia trebuie să tindă spre modelarea personalităţii capabile să se adapteze şi să schimbe alte personalităţi. "Analfabetul de mâine nu va fi cel care nu ştie să citească, ci va fi cel care nu a învăţat cum să înveţe", spune A. Toffler, iar acest lucru înseamnă tocmai a fi capabil să schimbi destinul celor pe care îi ai sub oblăduire spre aflarea adevărului. Când Pilat a întrebat ce este adevărul, nu i s-a răspuns, căci Adevărul era în faţa lui. Educaţia celor de lângă noi trebuie să se bazeze pe Adevărul acestei lumi: Iisus Hristos.