Logica stăpânirii lumeşti şi logica slujirii semenilor

Biserica Ortodoxă s-a aflat ieri, 2 aprilie, în Duminica a 5-a din Sfântul și Marele Post al Paștilor, numită şi Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a participat la Sfânta Liturghie săvârşită în Paraclisul „Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul” din Reşedinţa Patriarhală.

Evanghelia Duminicii a 5-a din Postul Mare relatează prevestirea pe care Mântuitorul Iisus Hristos o spune ucenicilor cu privire la moartea și Învierea Sa. Pe când El vorbea despre faptul că va merge în Ierusalim ca să îndure suferințe multe, doi dintre ucenicii Săi, Iacov și Ioan, fiii lui Zevedeu, credeau că Domnul Iisus vorbește despre o împărăție lumească în locul celei romane şi astfel I-au cerut o slavă trecătoare sau o onoare deșartă, din lumea aceasta, și anume să stea de-a dreapta și de-a stânga Sa în slavă. Dar Mântuitorul Iisus Hristos îi mustră şi îi întreabă dacă pot ei să bea paharul pe care El îl bea şi să se boteze cu botezul cu care El Se botează, iar ei au răspuns că da. Sfinții Părinți ai Bisericii au tâlcuit aceste cuvinte, arătând că paharul şi botezul despre care vorbește Domnul Iisus sunt suferinţele Sale din timpul Pătimirilor şi moartea Sa pe Cruce, adică botezul sângelui. Şi într-adevăr, Sfântul Iacov, ruda Domnului, a fost decapitat din porunca regelui Irod, iar de botezul suferințelor s-a împărtășit și Sfântul Ioan Evanghelistul, fiind exilat în insula Patmos de către împăratul Domețian.

În cuvântul de învăţătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că onoarea de a sta cineva de-a dreapta și de-a stânga Mântuitorului nu este un drept, nici o ambiţie, ci este darul lui Dumnezeu pentru cei pe care El îi consideră vrednici, fiindcă „nu cunoaşterea personală a lui Iisus aduce cuiva slavă sau onoare, ci smerenia și vrednicia faptelor bune pe care le săvârşeşte cineva”.

În Evanghelia acestei duminici se mai arată că ispita slavei de­şarte a celor doi fraţi, Iacov şi Ioan, a atras mânia şi invidia celorlalţi ucenici ai Mântuitorului. „Duhovnic desăvârșit, cunoscător de suflete și vindecător de patimi, Mântuitorul i-a chemat la El pe toți ucenicii și le-a spus că în gândirea lumească întâietatea este înțeleasă ca stăpânire sau dominație peste alții, dar ucenicii lui Hristos trebuie să înțeleagă întâietatea sau conducerea altora ca fiind slujire în folosul tuturor. Prin aceasta, Mântuitorul vindecă de mândrie sau slavă deşartă pe fraţii Iacov şi Ioan, iar pe ceilalţi ucenici îi vindecă de invidie şi mânie. [...] Din această Evanghelie învățăm că și noi, ca odinioară ucenicii Domnului, putem fi ispitiţi de patima slavei deșarte, de dorința de întâietate, de a fi mai apreciați decât ceilalți oameni. Iar această dorință egoistă sau pătimașă trezește în cei din jur invidie și mânie. Astfel, slăbește armonia sau pacea dintre oameni şi se diminuează bucuria comuniunii frățeşti. Însă Domnul Iisus Hristos arată că iubirea smerită față de semeni și ajutorarea sau slujirea lor constituie calea care duce la mântuire, adică la unirea omului cu Dumnezeu și la bucuria armoniei din comunitatea umană. Prin urmare, adevărata onoare provine din calitatea cuiva de slujitor smerit sau ajutător milostiv al semenilor săi, indiferent de mărimea rangului pe care-l are în comunitate sau în societate”, a subliniat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

În Duminica a 5-a din Postul Mare este pomenită şi Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca, model de pocăinţă, care, prin răstignirea patimilor ei trupești, a ajuns la învierea sufletului din moartea păcatului, sfințindu-și sufletul și trupul cu ajutorul dumnezeiescului har, precum se şi arată în cântările din Triod.