Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Lucrări la jertfelnicul românesc din Oradea

Lucrări la jertfelnicul românesc din Oradea

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Pr. Cristian Rus - 11 August 2010

Lucrările de construcţie la noua Catedrală episcopală din Oradea se află într-un stadiu avansat. Recent, au fost sfinţite cele patru cruci care vor fi aşezate în cele patru laturi ale bisericii, cu aceasta încheindu-se lucrările la partea superioară a Catedralei. Până la finalizarea lucrărilor, slujbele religioase se oficiază în demisolul bisericii.

Catedrala episcopală "Învierea Domnului" din Oradea a fost un vis al vrednicilor de pomenire episcopi ai Oradiei care au păstorit aici după reînfiinţarea Episcopiei Oradiei în 1920, începând cu Roman Ciorogariu şi Nicolae Popovici, care şi-au dorit nespus de mult să ridice o nouă catedrală reprezentativă în Oradea, jertfă a credinţei românilor dreptmăritori din perioada interbelică. În acea vreme, precum şi în zilele noastre, o nouă catedrală episcopală în Oradea era o necesitate şi o expresie a normalităţii, dat fiind faptul că atunci oraşul de pe Crişul Repede a devenit preponderent românesc şi existau doar două biserici româneşti ortodoxe. Din nefericire, a doua mare conflagraţie mondială şi regimul comunist ateu instalat la puţină vreme după aceea în România au amânat cu aproape o jumătate de veac realizarea acestui deziderat. Îndată după evenimentele din decembrie 1989, Episcopul Vasile Coman al Oradiei, înscriindu-se în şirul episcopilor ctitori, a luat iniţiativa construirii unei noi catedrale în Oradea. După trecerea sa la cele veşnice, în 1992, în timpul păstoririi episcopului Ioan Mihălţan, s-au început lucrările de construcţie a sfântului lăcaş la 1 septembrie 1995, într-o zonă centrală a oraşului, în apropierea vechii cetăţi a Oradiei.

Stadiu avansat al lucrărilor

În anul 2007, biserica era înălţată în roşu până la acoperiş. După întronizarea Preasfinţitului Sofronie, Episcopul Oradiei, la 25 februarie 2007, lucrările la noua catedrală au primit un impuls considerabil, astfel încât, până în prezent, acoperişul şi cupola centrală au fost finalizate în totalitate, iar turlele centrale, aşezate la loc. S-au achiziţionat cinci clopote din Austria acţionate electronic, iar cele trei cruci mari de pe turlele principale au fost montate. Instalaţiile electrice şi termice pentru demisol au fost executate în totalitate, actualmente fiind în lucru placarea exterioară a sfântului lăcaş cu piatră de Podeni, şlefuită şi tratată cu soluţii speciale, şi cu marmură roşie. Edificiul bisericesc are o alură monumentală, cu o lungime de 48 de metri, lăţimea de 30 de metri, înălţime la cruce de 65 de metri, aria construită la sol de 1.422,67 metri pătraţi şi aria desfăşurată de 3.742 mp.

Spaţiul liturgic din demisol

Din 21 noiembrie 2005, slujbele religioase se oficiază în demisolul catedralei, până la terminarea lucrărilor de construcţie. Pe 1 august 2010, în prima zi a postului Adormirii Maicii Domnului din acest an, când se prăznuieşte şi scoaterea Sfintei Cruci, Preasfinţitul Episcop Sofronie a oficiat Sfânta Liturghie în demisolul Catedralei episcopale. Înainte de începerea Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Sofronie a oficiat slujba de sfinţire a apei şi a binecuvântat, prin stropirea cu apă sfinţită, lucrările de înnoire a demisolului catedralei. Credincioşii prezenţi au avut bucuria de a-şi primi ierarhul şi de a asculta un cuvânt de învăţătură în cadrul căruia, pornind de la minunea vindecării lunaticului de către Mântuitorul Iisus Hristos, a subliniat importanţa postului şi roadelor binecuvântate ale acestuia, precum şi datoria fiecărui creştin de a-şi iubi aproapele, de a fi bun şi îngăduitor: "Atât vindecarea lunaticului, cât şi toate celelalte vindecări, le-a făcut Hristos Domnul nu numai pentru că îi era milă de oameni, ci pentru că voia să îi mântuiască, să ia asupra Sa păcatele lor şi să moară, El, Cel nevinovat, Cel fără de păcat. Pentru mântuire avem nevoie de credinţă, dar dincolo de credinţă, pentru că şi diavolii cred şi se cutremură, noi trebuie să avem bunătate. Pentru că dacă nu suntem buni, dacă nu devenim buni, dacă nu călcăm în picioare răutăţile din noi, degeaba postim, degeaba ne rugăm. Bunătatea aceasta, care vine de la Dumnezeu, care este bun prin Fiinţa Sa, ne face să vedem în primul rând greşelile noastre şi să nu ne judecăm unii pe alţii, aşa cum ne îndeamnă Mântuitorul în Predica de pe munte: Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi", a spus Preasfinţitul Sofronie.

Sfinţirea crucilor

La finalul Sfintei Liturghii, Întâistătătorul Eparhiei Oradiei, alături de soborul de preoţi şi diaconi, s-a deplasat în faţa catedralei, unde, în prezenţa unui mare număr de credincioşi, a fost oficiată slujba de sfinţire a celor patru cruci care vor fi amplasate deasupra celor patru frontoane ale sfântului lăcaş. Crucile au fost realizate de către firma A.F. Cassiani din Arad, din profile metalice, îmbrăcate cu tablă de inox şi aurite printr-o procedură specială, peste care s-a pus un strat protector consistent pentru rezistenţă la intemperii, fiecare dintre acestea având o înălţime de trei metri şi o lăţime de un metru şi douăzeci de centimetri. Urmează ca în perioada următoare cele patru cruci să fie aşezate la locul lor, pe acoperiş, la nivelul celor patru laturi ale acestuia, acest proces încheind lucrările la partea superioară a sfântului lăcaş.