La 25 noiembrie 2018, în anticiparea Centenarului Marii Uniri, un sobor impresionant de ierarhi, condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic, și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, consacra „singurul edificiu reprezentativ al Centenarului României reîntregite”. La șase ani de la acest moment istoric, în urma eforturilor susținute ale echipelor de muncitori, Catedrala Mântuirii Neamului se înfățișează în peisajul urban agitat al Capitalei ca o oază luminoasă de liniște, în care orice om poate să se oprească, să se regăsească pe sine în legătură tainică cu Dumnezeu, dătătorul a tot binele.
Lumină și bucurie, de Sfintele Paști, pentru credincioșii din Buzău
Peste 5.000 de credincioși au sărbătorit praznicul Sfintelor Paști la Catedrala Arhiepiscopală „Înălțarea Domnului” din municipiul Buzău. La miezul nopții, aceștia au primit de la Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, Sfânta Lumină adusă de la Ierusalim, apoi au participat la începutul slujbei de Înviere, oficiat în pridvorul lăcașului de cult, și au ascultat cuvântul pastoral al Ierarhului locului, cu titlul Învierea lui Hristos - Lumina vieții veșnice.
Referindu-se la războiul din Ucraina, Înaltpreasfinția Sa a reliefat eforturile depuse de clericii și credincioșii buzoieni și vrânceni pentru a veni în sprijinul refugiaților ucraineni care au tranzitat ori s-au stabilit temporar pe teritoriul țării noastre.
„Ei au înțeles că rugăciunea are valoare doar atunci când este întemeiată pe «credința lucrătoare prin iubire» (Galateni 5, 6), fiind convinși că iubirea creștină nu este un simplu sentiment uman, exprimat prin cuvinte de compasiune, ci o putere harică sau roada Duhului Sfânt (cf. Galateni 5, 22) în inima omului blând, smerit și cinstitor de Dumnezeu, evidentă în actul propriu-zis de binefacere, pentru împlinirea lipsurilor celor flămânzi și însetați, pentru alinarea suferințelor celor bolnavi sau lipsiți de libertate, pentru consolarea celor străini, pribegi, necăjiți și întristați. Din această perspectivă, implicarea preoților și a credincioșilor din Eparhia noastră, pentru ajutorarea refugiaților de război, a întrecut orice așteptare, dovadă fiind rezultatul substanțial al colectei organizate în parohii și mănăstiri, care a înregistrat o sumă semnificativă, convertită deja în cca 40 de tone de produse alimentare, igienico-sanitare și alte ajutoare umanitare, trimise, îndeosebi, în Republica Moldova, pentru care dorim să adresăm, și pe această cale, sincere mulțumiri donatorilor, rugând pe milostivul Dumnezeu să le răsplătească dragostea și generozitatea cu deplină sănătate, pace sufletească și mult spor duhovnicesc în toată fapta cea bună”, a spus Arhiepiscopul Ciprian.
Totodată, întâistătătorul eparhiei de la Curbura Carpaților a explicat că doar viața în Hristos este lumină.
„Mântuitorul Hristos ne-a încredințat că El este Lumina lumii, iar cei ce Îi urmează Lui nu vor umbla în întuneric, ci vor avea lumina vieții (cf. Ioan 8, 12), ceea ce înseamnă că doar viața în Hristos este lumină, iar lumina, ca energie divină necreată, dăruită celor rugători și trăitori ai tainelor lui Dumnezeu, aduce pace și bucurie în suflet, «pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate și adevăr» (Efeseni 5, 9). De altfel, la această mare sărbătoare, când privim spre Sfânta Lumină a Învierii, ne amintim cu toții și de haina luminoasă a Sfântului Botez, întru care am fost îmbrăcați duhovnicește, după ce ne-am dezbrăcat de omul cel vechi (Efeseni 4, 22), prin afundarea în apa sfințită din cristelniță, și am fost scoși la lumină cu o nouă identitate, aceea de fii ai lui Dumnezeu după har (Ioan 1, 12) și de frați mai mici ai Domnului Hristos, Care, prin jertfa Crucii și Învierea Sa din morți, ne-a integrat în Trupul Său tainic, Sfânta Biserică. Deci, «ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții» (Romani 6, 4-5), ceea ce presupune purificarea trupului prin înfrânare și a sufletului prin rugăciune; numai astfel putem «să ne curățim simțirile și să-L vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a Învierii», cum glăsuiește una dintre cântările Canonului Sfintelor Paști”, a subliniat Părintele Arhiepiscop.
Înaltpreasfinția Sa a mai arătat că războiul, indiferent cine și din ce motive l-a declanșat, nu poate fi niciodată acceptat sau justificat.
„Biserica creștină l-a condamnat întotdeauna, propovăduind iubirea, dialogul, pacea, înțelegerea, respectul reciproc și cooperarea între oameni și popoare. Singura formă de luptă binecuvântată de Biserică a fost aceea de apărare, în condițiile năvălirii altor neamuri asupra noastră, care a condus la jertfirea a nenumărați fii ai acestui popor pașnic, pentru ocrotirea familiei, a patriei, a credinței strămoșești, a valorilor culturale și spirituale ale neamului românesc, de care nu ne-a fost niciodată rușine, ci, dimpotrivă, a constituit argumentul cinstirii eroilor naționali, în zilele speciale de pomenire. Există, totuși, o formă de război pe care creștinul responsabil nu poate și nu trebuie să-l evite, și anume războiul cel nevăzut cu vrăjmașul diavol, care, «de la început, a fost ucigător de oameni și nu a stat întru adevăr» (Ioan 8, 44), un război duhovnicesc al fiecăruia dintre noi, ce durează toată viața și pe care nu trebuie să-l neglijăm”, a afirmat ierarhul.
În continuare, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian, împreună cu un sobor de cinci preoți și patru diaconi, a săvârșit Utrenia pascală și Sfânta Liturghie în Catedrala „Înălțarea Domnului”. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul psaltic misionar „Sfântul Roman Melodul” al eparhiei și de Corala ortodoxă mixtă „Neagu Ionescu” a Catedralei Arhiepiscopale.
În Duminica Sfintelor Paști, chiriarhul Buzăului și Vrancei a oficiat, în același lăcaș de închinare, Vecernia specială, numită în popor și „A doua Înviere”. În cadrul acestei slujbe, un sobor de slujitori, în frunte cu Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, a lecturat textul evanghelic de la Ioan, capitolul 20, versetele de la 19 la 25, în mai multe limbi: română, greacă, latină, ebraică, slavonă, rusă, bulgară, engleză, franceză, germană, italiană și spaniolă, fiind interpretat și în limbajul mimico-gestual.