Maestrul fotograf, legător de cărţi

Cunoaşte nu mai puţin de şapte meserii. Este cel mai priceput legător de cărţi din Arhiepiscopia Craiovei. Pe vremea mitropolitului Nestor a fost maestru fotograf la Centrul Eparhial, pozele sale intrând în patrimoniul Bisericii. Astăzi meşteşugeşte tablouri şi figuri geometrice din aţe şi cuie. Acesta este, în câteva cuvinte, Nicolae Mihalache.

Nea Toni, aşa cum îl cunoaşte toată lumea, a mers pe principiul că în viaţă trebuie să ştii de toate şi că nimic nu este cu neputinţă de învăţat. Lucrează în Arhiepiscopia Craiovei de aproape 30 de ani, încă de pe vremea înaltului Nestor, care l-a angajat ca fotograf pentru revista "Mitropolia Olteniei".

Fotograf la gazeta "Mitropolia Olteniei"

Înainte de a călca pragul Sfintei Arhiepiscopii, nea Toni lucra la Combinatul Chimic din Craiova. S-a hotărât să demisioneze din cauza riscului mare la care era supus în fiecare secundă. Prin prieteni a aflat că există un post liber de fotograf la "Mitropolia Olteniei". Avea experienţă în domeniu şi chiar o diplomă de atestare. N-a stat prea mult pe gânduri şi a venit aici pentru a vorbi cu "cel mai mare": "Îmi aduc aminte că, în prima zi când am ajuns aici, trebuia să ajung la mitropolitul Nestor. Nu ştiam cum să mă adresez şi am întrebat politicos pe cineva din administraţie. Am reţinut formula de adresare, mi-am luat inima în dinţi şi am mers la cabinetul dumnealui. Îmi amintesc şi astăzi momentul acela. Avea o figură aparte şi o privire cu totul pătrunzătoare. Avea nevoie de un fotograf pentru revista mitropoliei, mi-a propus un salariu, iar eu am acceptat din prima. Mă convinsese prin prestanţa şi prin caracterul lui. Abia când am ieşit afară mi-am dat seama că salariul era mult mai mic decât cel de la combinat. Cu toate astea mă simţeam mulţumit că pot lucra cu astfel de oameni".

Datorită deciziei sale de a lucra pentru Biserică, nea Toni a fost amânat în repetate rânduri de direcţia combinatului cu transferul. După un refuz categoric din partea conducerii, a fost nevoit să demisioneze.

"Dădeai tot ce aveai mai bun în tine"

Cu vlădica Nestor are foarte multe amintiri, majoritatea dintre ele imortalizate în pozele care acum se găsesc în patrimoniul arhiepiscopiei. Nu a lipsit de la nici un eveniment sau slujbă la care a participat venerabilul mitropolit. Trebuia să caute de fiecare dată cele mai bune poziţii pentru a face poze reuşite. Aşa se face că, la o sfinţire de biserică din oraşul Motru, i-a fost aproape imposibil să-şi găsească unghiul potrivit: "Spaţiul în care puteam să mă desfăşor nu-mi permitea să fotografiez toate cele trei elemente pe care le cerea vlădica: mulţimea, biserica şi crucea de pe biserică. Am găsit foarte repede o soluţie salvatoare. Am mers pe un deal din apropiere şi am fotografiat separat toate subiectele cerute de Înaltuâ. În laborator am făcut o singură poză. Între timp, vlădica şi-a dat seama că nu se pot cuprinde toate la un loc într-o singură poză. Când am mers la el să-i arăt ce făcusem zâmbea şi se aştepta să-i spun că nu s-a putut. I-am arătat poza şi m-a felicitat bucuros. Cred că şi-a dat seama atunci că poate avea în mine un om de nădejde. Personalitatea dânsului te obliga să dai tot ce ai mai bun în tine. Nu puteai spune niciodată că nu se poate. Trebuia să dai tot ce aveai mai bun în tine şi aceasta nu din frică, ci din respect pentru dânsul", mărturiseşte nea Toni.

"Dacă o respecţi, cartea îţi vorbeşte"

Pasiunea pentru legatul cărţilor a moştenit-o tot aici, la arhiepiscopie. La îndemnul mitropolitului Nestor s-a apucat să cerceteze, la început de unul singur, această nouă provocare. Despre prima lucrare crede că a fost un dezastru. A trebuit să se şcolească la Tipografia Patriarhiei pentru a reuşi să înveţe aşa cum trebuie noua ascultare: "Cu copertatul cărţilor este o altă poveste. Vlădica m-a încurajat şi m-a trimis la Tipografia Patriarhiei să învăţ şi meseria asta. Ajuns acolo, mi-am notat pe hârtie fiecare detaliu şi am reuşit

să-mi procur şi primele ustensile. Iată că de atunci au trecut mai bine de 20 de ani în care am recondiţionat mii de cărţi din toată ţara. Când se rupe vreo carte, toată lumea îl caută pe nea Toni de la mitropolie, asta pentru că astăzi nimeni cu mai învaţă cu adevărat meserie, nu mai există legători serioşi şi dedicaţi lucrului cu cartea", mai spune maestrul legător.

De la prima carte legată, prin mâna meşterului nostru au trecut mii de exemplare,

unele foarte vechi, de peste o sută de ani. Are un adevărat ritual înainte de a se apuca de lucru: "În mintea mea cărţile sunt împărţite pe categorii. Cu cât este mai veche, cu atât emoţia este mai mare. De multe ori nici nu o desfac în ziua în care o primesc, iar atunci când mă apuc de lucru îmi pun pe hârtie gândurile. Îmi place să repar cărţi, dar mai ales cărţi vechi, ele au personalitatea lor. Dacă o respecţi cu adevărat, cartea îţi vorbeşte, îţi povesteşte despre existenţa ei. Încerc să mă apropii de cel care a conceput-o. Nu-mi place să văd cum oamenii îşi bat joc de carte. Dacă nu ai respect pentru meseria pe care o faci, atunci totul în viaţă devine monoton".

Geometrie pe pânză, cu aţă şi cuie

Ultima meserie cu care s-a deprins intră mai mult în sfera artisticului, este o adevărată geometrie cu aţe şi cuie. Primele lucrări de genul acesta le-a văzut cu trei ani în urmă la o expoziţie organizată cu ocazia zilelor oraşului. Imboldul iniţial: "Eu pot să fac aşa ceva!". A fost ajutat foarte mult de Dionisie şi Rodica Negreanu, o familie de profesori din Târgu Mureş. După mai bine de un an de ucenicie au venit şi roadele mult aşteptate: "Primul tablou pe care am reuşit să-l însăilez a fost un hexagon cu un cub înăuntru. Al doilea a fost Margareta. Aici am prins curaj şi am început să diversific culorile şi stilul. Aşa am început să creez modele, cu combinaţii de diverse culori în ţesătură şi pe stiluri diferite. După ce am primit aprobarea profesorilor mei, am început să-mi pun propriile idei pe tapet. De exemplu, pe Yin şi pe Yang i-am stilizat într-o variantă personalizată. A urmat o variantă a Porţii sărutului, după aceea Peştii încrucişaţi şi Cravatele. Am realizat aproape patruzeci de lucrări în cei doi ani de când practic această geometrie pe pânză cu aţă şi cuie". Pentru a finaliza un tablou, nea Toni poate lucra şi trei zile întregi. Rezultatele sunt însă pe măsură, multe din creaţiile sale au ajuns în Spania sau în Danemarca.

Nea Toni cunoaşte nu mai puţin de şapte meserii: fotograf, cameraman, operator chimist, specialist în aeromodele, autorizat să lucreze cu aburi de mare presiune, legător de cărţi şi specialist în tablouri din aţă şi cuie. La majoritatea dintre acestea, meşterul nostru are certificat de atestare şi acreditare de practică. Acum, la cei 74 de ani împliniţi, maestrul cu şapte meserii de la Mitropolia Olteniei se simte ca la început. Mulţumeşte lui Dumnezeu pentru ajutor, dar şi Mitropolitului Irineu pentru sprijin şi povaţă duhovnicească.