„Mai săraci şi mai singuri“ fără Părintele Nicolae Cuptor

▲ Părintele militar Nicolae Cuptor, trecut la cele veşnice săptămâna aceasta în Grecia, a fost ieri înmormântat ▲ Rude, prieteni şi peste 50 de preoţi au venit să-şi ia rămas bun de la el ▲ „Să nu-i zădărnicim prea mult somnul de veci părintelui Nicolae şi, ca o concluzie, aş vrea să vă spun că Dumnezeu ştie să pună punct oricărui lucru frumos“ ▲

PS Calinic Botoşăneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, înconjurat de un sobor de peste 50 de preoţi, între care şi pr. Constantin Andrei, protoiereu al Protopopiatului Iaşi 1, a oficiat ieri slujba de înmormântare a preotului Nicolae Cuptor, cel care a fost preot militar la Garnizoana Militară din Iaşi, timp de 15 ani. Într-o atmosferă sobră, slujba a fost oficiată în curtea unităţii, în prezenţa rudelor, a personalului militar, a prietenilor şi a altor apropiaţi ai defunctului. La sfârşitul slujbei, arhim. Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor a citit mesajul Înalt Prea Sfinţitului Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi Locţiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, după care comandantul granizoanei, col. Ioan Manci a citit mesajul din partea Garnizoanei Militare, evocând personalitatea celui care le-a fost mulţi ani duhovnic, sfătuitor şi prieten. „Trecerea la cele veşnice a camaradului nostru, preot militar Nicolae Cuptor lasă un gol pe care vrem să-l umplem fie şi numai puţin cu amintirea omului ce a făcut parte dintr-o elită binecuvântată, cu însuşiri de excepţie. Un om al conştiiţei superioare, a datoriei faţă de viaţă, faţă de semeni, faţă de sine. Camaradul nostru a făcut parte dintre acei oameni care păstrează cele mai nobile gânduri şi fapte doar pentru noi. Un om cu o conduită socială deosebită, care ştia că dăruind se dobândeşte. Preotul militar Nicolae Cuptor a fost duhovnicul alături de care noi, credincioşii ne regăseam şi calea cea dreaptă, pentru că a avut şi a folosit din plin harul special cu care a fost înzestrat de Bunul Dumnezeu. În asemenea clipe ne simţim mai săraci şi mai singuri şi nu putem să ne simţim altfel acum când te-am pierdut, părinte Nicolae, acum când am pierdut o parte însemnată a familiei noastre militare“.

Model de devotament şi disciplină

La înmormântarea părintelui Cuptor au venit preoţi militari din toată Moldova, dar şi alţi preoţi care i-au recunoscut personalitatea. Cuvântul de final i-a aparţinut PS Episcop Calinic Botoşăneanul care a schiţat figura preotului Nicolae Cuptor, dragostea şi râvna cu care acesta şi-a îndeplinit misiunea: „Am săvârşit slujba de înmormântare a părintelui militar Nicolae Cuptor, a celui care a fost un model de devotament, disciplină şi abnegaţie în slujirea lui Dumnezeu şi a semenului sub stindardul sfânt al armatei. Toată viaţa sfinţiei sale, care din păcate a fost doar de 41 de ani, a stat sub semnul jerfei şi al dărurii de sine. Spun aceasta pentru că în calitatea sa de preot militar a fost gata oricând de a-şi asuma nobila condiţie de erou potenţial al neamului său pe care l-a slujit cu seriozitatea specifică militarului din Armata Română. Nu pot uita dorinţa sa exprimată de a fi alături de trupele române aflate în misiune în Irak. Părintele Nicolae a fost un caracter ferm şi un spirit practic, ambiţios şi tenace, inteligent dialogului, disciplinat şi demn de încredere, cu foarte mult curaj şi putere de dăruire. O fire dezinvoltă, sensibilă, optimistă, cu o dispoziţie de viaţă exuberantă. (...)Însă să nu-i zădărnicim prea mult somnul de veci părintelui Nicolae şi, ca o concluzie, aş vrea să vă spun că Dumnezeu ştie să pună punct oricărui lucru frumos“.

Apoi, sicriul cu trupul neînsufleţit al părintelui a fost luat pe umeri de opt soldaţi şi condus spre groapa de lângă biserica „Sf. Mare Mucenic Gheorghe“ ctitorită de el. Înainte de a fi înhumat, s-a intonat imnul României şi s-au tras trei focuri de armă.

„Mare iubitor al slujirii sfântului altar şi al oamenilor“

▲ Mesajul de condoleanţe al IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Locţiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, adresat familiei regretatului preot militar Nicolae Cuptor ▲

Cu adâncă durere în suflet am primit vestea trecerii neaşteptate la cele veşnice a tânărului preot Nicolae Emanoil Cuptor.

Plecarea sa dintre noi înseamnă o grea pierdere pentru dumneavoastră, familia sa, pentru credincioşii care l-au urmat, dar şi pentru Biserica lui Hristos pe care a slujit-o cu multă râvnă.

Preot harnic şi duhovnicesc, înzestrat cu simţ practic şi liturgic deosebit, părintele Nicolae Cuptor a fost un mare iubitor al slujirii sfântului altar şi al oamenilor. El rămâne un exemplu, pentru tineri în special, prin modul în care a înţeles că slujirea lui Hristos trebuie însoţită de dăruirea de sine, de slujirea aproapelui şi de dragostea faţă de Biserica Sa.

Originar din satul Români, judeţul Neamţ, părintele Nicolae Cuptor a absolvit Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ în anul 1985, iar în anul 1997 a absolvit Facultatea de Teologie din Iaşi. A fost hirotonit preot în anul 1992 şi a fost numit preot paroh la parohia Petreşti, judeţul Neamţ, apoi, din anul 1998 a desfăşurat activitate ca preot militar. A urmat mai multe cursuri de pregătire pentru preoţi militari şi era foarte apreciat de comandanţii săi, respectat şi preţuit de colegi şi militari.

În cei 15 ani de activitate, părintele Nicolae Cuptor a desfăşurat un amplu volum de lucrări: a contribuit la amenajarea şi pictarea capelei militare de la Unitatea Militară din Tătăraşi, a iniţiat ctitorirea bisericii militare „Sf. M. Mc. Gheorghe“ şi „Sf. Voievod Ştefan cel Mare“, apoi a contribuit la pictarea şi înzestrarea ei cu străni, mobilier şi toate cele necesare cultului, a amenajat aşezământul social „Teofilia“, de lângă biserica militară.

Întâlnirea din Împărăţia lui Dumnezeu

În anul 2001, personal am săvârşit slujba de sfinţire a acestei bisericii militare. Atunci, pentru râvna, hărnicia şi devotamentul său faţă de Biserică, am acordat părintelui Nicolae Cuptor rangul de iconom stavrofor.

Bunul Dumnezeu, Cel Căruia părintele Nicolae Cuptor I-a zidit casă aici pe pământ l-a chemat mai devreme în casa Sa din Împărăţia cerurilor ca răsplată pentru multa sa osteneală.

În aceste momente de durere şi de grea încercare rugăciunea pentru el şi pomenirea lui cu recunoştinţă rămân legătură de iubire mai tare decât moartea şi mângâiere pentru suflet.

Dincolo de vremelnicia acestei vieţi, cei ce au trăit în credinţă şi rugăciune pe pământ se vor întâlni în Împărăţia lui Dumnezeu, într-o veşnică comuniune de iubire, în lumina şi odihna sfinţilor.

Acum, adresăm un cuvânt părintesc de mângâiere sufletească familiei, colegilor preoţi, militarilor şi tuturor celor ce l-au cunoscut şi apreciat, rugând pe Bunul Dumnezeu să-i ierte orice a greşit în această viaţă cu fapta, cu cuvântul şi cu gândul, să socotească drept lumină faptele lui cele vrednice şi să odihnească pururea sufletul lui în lumina cea neînserată a Împărăţiei cerurilor.

În aceste momente pline de durere vă aducem aminte cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Nu vă întristaţi ca cei ce nu au nădejde; pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa (să credem) că Dumnezeu pe cei adormiţi prin Hristos îi va aduce împreună cu El“ (I Tes. 4. 13-14).

Rugăm pe Hristos Domnul Cel înviat din morţi să odihnească sufletul Părintelui Nicolae Cuptor împreună cu drepţii şi cu vrednicii Săi slujitori!