De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
„Măicuţa bătrână“ din Zimbor a fost resfinţită
Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Parohia Zimbor, Protopopiatul Zalău, a fost resfinţită duminică de Preasfinţitul Petroniu, Episcopul Sălajului. Evenimentul a fost organizat ca urmare a lucrărilor de reparaţii, pictură şi înfrumuseţare pe care vrednicii credincioşi din localitate, în frunte cu părintele paroh, le-au făcut "la măicuţa lor cea bătrână de pe deal".
Spuneau bătrânii că au auzit de la părinţii şi moşii lor că satul acesta în vremurile de demult nu a fost aici, ci în partea de hotar numit Zălţa (Chizelţa, Kiş Zelen) şi că acolo era o biserică din "îngrădele" ale cărei tălpi de stejar au fost apoi transportate la biserica pe care şi-au construit-o la 1643 pe dealul din mijlocul noii vetre a satului. După ce s-au construit case în partea de vest, s-a mutat şi biserica, şi din lemnul vechi al bisericii şi alt lemn nou s-a construit actuala biserică, monument istoric, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". În Duminica a X-a după Rusalii, Preasfinţitul Petroniu, Episcopul Sălajului, a fost în mijlocul credincioşilor din Parohia Zimbor, Protopopiatul Zalău, pentru a resfinţi Biserica din lemn "Adormirea Maicii Domnului", ca urmare a lucrărilor de reparaţii, pictură şi înfrumuseţare pe care le-au făcut vrednicii credincioşi din localitate, în frunte cu părintele paroh Rusalim Durnea. Pentru munca depusă şi pentru vrednicia de care a dat dovadă, PS Petroniu l-a hirotesit pe părintele paroh întru iconom. Biserica din lemn, monument istoric Încă înainte de 1643, în Zimbor a existat o biserică de lemn care a fost stricată, iar pe locul ei a fost construită cea care se păstrează şi astăzi, având hramul "Adormirea Maicii Domnului". Neexistând documente scrise despre ridicarea acestei biserici, anul construcţiei se poate determina de înscrisul de pe unul din stâlpii de la intrarea în cimitir, 1643, iar în tinda bisericii la intrare este înscris cu litere chirilice AYNN-1758, anul când biserica a fost pictată. Biserica a fost construită din lemn de stejar, acoperită cu şindrilă. Elementele de construcţie, decorurile şi alte caracteristici fixează vechimea bisericii pe la sfârşitul secolului al XVI-lea sau începutul secolului al XVII-lea. După aceste elemente, este una din cele mai vechi biserici din Sălaj. Biserica de lemn din deal a fost zugrăvită peste tot în interior, iar pictura pe pânză a fost distrusă de umezeală. Se mai distinge ceva în altar, pe bolta naosului şi în pronaos. În altar se poate vedea şi astăzi registrul "Adormirea Maicii Domnului", înconjurată de Sfinţii Apostoli, pictură decorativă cu un desen bun, probabil din 1759. În 1978 după aprobarea devizului de lucrări, biserica a fost acoperită parţial cu şindrilă nouă, dar din cauza intemperiilor şi grabei cu care s-a lucrat atunci acoperişul s-a degradat, astăzi fiind necesare reparaţii capitale. Lucrări de restaurare După venirea în parohie a părintelui Rusalim Durnea, în 2004, s-au început lucrările de restaurare a sfântului lăcaş. Realizarea acestui obiectiv a fost posibilă prin buna colaborare şi sprijinul Departamentului Judeţean al Culturii şi Cultelor, Primăria şi Consiliul local, împreună cu care s-a întocmit un proiect care prevedea realizarea unor lucrări de consolidare şi restaurare, fiind depus la Ministerul Culturii şi Cultelor, prin aprobarea căruia s-a obţinut valoarea lucrărilor de 334.771,23 lei. Lucrările au fost executate între 2008 şi 2009, iar în 18 august 2009 a avut loc recepţia finală. După Primul Război Mondial, s-a ridicat un nou lăcaş de cult, din zid, mai încăpător decât vechea bisericuţă de lemn. În 1940, anul Dictatului de la Viena, biserica nouă nu a putut fi redată cultului, credincioşii din Zimbor fiind nevoiţi să urce încă opt ani "la măicuţa lor cea bătrână de pe deal". Ulterior, lucrările la noua biserică au fost binecuvântate de Preasfinţitul Nicolae Colan, Episcopul Vadului, Feleacului şi Clujului, în 1951. În lăcaşul de cult răsună şi azi cântări închinate Maicii Domnului Biserica de lemn reprezintă o atracţie pentru numeroşi iubitori de tradiţii şi valori culturale care-i trec adesea pragul, fiind interesaţi de istoricul şi frumuseţea ei. Valoarea spirituală a acestei biserici o dă faptul că a fost şi este în cult şi astăzi, în ea săvârşindu-se Sfânta Liturghie, parastase, Paraclisul Maicii Domnului şi alte slujbe religioase. În Postul Adormirii Maicii Domnului, şi nu numai, biserica din deal răsună de glasurile creştinilor şi nevinovaţilor copii care urcă dealul ca odinioară, în cântări închinate Maicii Domnului.