În contextul anului 2024 declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept An omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și An comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, în semn de recunoaștere a activității depuse în slujirea aproapelui, a acordat distincții doamnei Adriana Căruntu, directorul Centrului de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie”, și monahiei Serafima Buhăescu de la Mănăstire Christiana, medic în cadrul aceluiași centru.
Mănăstirea Berislăveşti a fost reînfiinţată
Mănăstirea Berislăvești, aflată într-un grad avansat de deteriorare, a fost reînființată în ședința Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Râmnicului, informează arhiram.ro. Mănăstirea se află pe lista monumentelor istorice de gradul I și este inclusă în planul național de restaurare al Ministerului Culturii și Cultelor încă din anul 1992. Restaurarea acestei mănăstiri este urgentă, întârzierea acesteia putând fi fatală pentru acest sfânt locaș monahal.
Mănăstirea Berislăveşti este situată la poalele Muntelui Cozia, pe malul stâng al râului Coisca, în localitatea Berislăveşti, pe drumul ce duce spre Curtea de Argeş. Închinată Sfinţilor Trei Ierarhi, mănăstirea a fost ctitorită în anul 1753, de către marele paharnic Alexandru Bucşenescu și de soția lui, Maria, şi terminată în anul 1767, de către egumenul Nicodim Beligrădeanu. Ansamblul se compune dintr-o biserică, asemănătoare cu Biserica „Toţi Sfinţii” din Râmnicu Vâlcea, o incintă pătrată, având chilii pe două laturi, la est şi nord, o frumoasă clopotniţă, dominând valea spre vest, şi o stăreţie cu o mare pivniţă boltită spre nord. În anul 1788, când a fost arsă Mănăstirea Cozia, a fost arsă și Mănăstirea Berislăvești. În anul 1838, mănăstirea a fost grav avariată de un cutremur. Apoi, în anul 1864, schitul a fost transformat, pentru scurt timp, în biserică parohială. În anul 1948, când mănăstirea a rămas fără călugări, ea a fost transformată în biserică parohială. Mănăstirea a fost refăcută, în mod surprinzător, cu ajutorul autorităţilor comuniste, mai multe reparații având loc în anii 1949, 1966 şi 1976. În anul 1992, ansamblul monahal din Berislăvești a fost preluat de Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice şi trecut în Planul Naţional de Restaurare. De atunci, amânările lucrărilor de restaurare au continuat în mod succesiv, până la momentul actual, când o restaurare exemplară este tot mai greu de realizat.