Mănăstirea „Sfânta Ana“ şi-a serbat hramul

Câteva sute de credincioşi au luat parte vineri, 25 iulie, la bucuria duhovnicească prilejuită de hramul Mănăstirii „Sfânta Ana“ din Orşova. Slujba praznicală a fost săvârşită de doi arhierei, membri ai Sfântului Sinod - Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, şi Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei.

În ziua praznicului s-au săvârşit Taina Sfântului Maslu, slujba Aghesmei mici şi Acatistul Sfinţilor şi Drepţilor Părinţi Ioachim şi Ana, urmate de Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie.

La finalul Sfintei Liturghii, cei doi ierarhi au pus la inima credincioşilor cuvinte de învăţătură, vorbind despre fericirea adormirii omului întru nădejdea dobândirii Împărăţiei lui Hristos, tâlcuind celor prezenţi semnificaţiile sărbătorii curente. După cuvântările ierarhilor, a fost săvârşit parastasul pentru ctitorii sfintei mănăstiri de pe Dealul Moşului. Dintre aceştia, se remarcă Pamfil Şeicaru, legat cu făgăduinţă de aceste meleaguri. După săvârşirea ceremoniilor religioase, ierarhii, preoţii, credincioşii şi obştea monahală au luat parte la tradiţionala agapă frăţească.

Mănăstirea „Sfânta Ana“ a fost ctitorită de Pamfil Şeicaru, care a luptat, în calitate de tânăr sublocotenent al Regimentului 17 Infanterie, în Primul Război Mondial. Ceea ce l-a determinat să ridice un aşezământ destinat vieţuirii de obşte este o întâmplare petrecută în anii războiului, care l-a marcat profund. În toamna anului 1916, chiar pe Dealul Moşului, ziaristul a fost acoperit cu pământ, alături de camaradul său de arme, Petre Găvănescu, de explozia unui obuz. Amândoi au scăpat cu viaţă, iar Şeicaru a făgăduit să ridice în acest loc, atunci când va avea posibilităţi materiale, o mănăstire, în semn de mulţumire lui Dumnezeu, dar şi „în memoria tuturor eroilor care au căzut pentru o Românie Mare“, după cum nota el însuşi în actul de donaţie al mănăstirii către Mitropolia Olteniei, document notificat la München la 24 martie 1975.

În ultimul deceniu, a mai fost construită clopotniţa cu un Altar de vară şi un fost bloc de alimentaţie publică în care funcţionează actualmente Muzeul Memorial „Pamfil Şeicaru“, biblioteca, trapeza şi un atelier de croitorie. (Cătălin Cernătescu)