Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Mănăstirea Tisa Silvestri, în prag de sărbătoare

Mănăstirea Tisa Silvestri, în prag de sărbătoare

Un articol de: Constantin Gherasim - 25 Sep, 2010

Mii de pelerini sunt aşteptaţi duminică, 26 septembrie, la Mănăstirea Tisa Silvestri, cu ocazia slujbei de sfinţire a Bisericii "Buna Vestire". Ceremonia religioasă va fi oficiată de Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, alături de un sobor de preoţi.

Pe şoseaua ce leagă Bacăul de Vaslui, cum intri în satul Tisa Silvestri şi începi a urca dealul, undeva pe partea dreaptă, la poalele unei păduri încă verzi, îţi sare în ochi o biserică impunătoare, împrejmuită de câteva clădiri. Pentru necunoscători, precizăm că punctul de reper pentru a merge la mănăstire îl constituie indicatorul ce anunţă sfârşitul satului Tisa Silvestri, de lângă care, pe partea dreaptă, porneşte o străduţă pietruită. Pe aici, ţinând-o tot înainte, sfârşeşti prin a ieşi din sat şi a te întâlni cu lăcaşul de rugăciune.

Cu anevoie poţi crede că istoria mănăstirii din Tisa Silvestri pare desprinsă dintr-o povestire de Pateric: o permanentă lucrare a lui Dumnezeu în viaţa obştii monahale. Pentru că, în chip providenţial, într-o zonă în care oamenii abia îşi duc amarul zilei, dintr-o căsuţă şi câteva ziduri s-a înălţat, cu ajutorul lui Dumnezeu, după un deceniu de trudă, o mănăstire deosebită. "Pe 11 noiembrie 1996, când am ajuns aici, mai că îmi venea să plâng. Plecasem împreună cu patru maici şi alte surori de la Mănăstirea Ciolpani. Am găsit o căsuţă şi Bisericuţa Schimbării la Faţă ridicată puţin deasupra ferestrelor. N-am stat o clipă. Am început să ne construim chiliile, apoi grădina şi celelalte. Încetul cu încetul ne-am pus pe propriile noastre picioare. Ne-au ajutat şi părinţii de la Runc, sub coordonarea părintelui Pimen Costea, care este acum duhovnicul nostru. Atunci, nici prin gând nu mi-a trecut că o să ajungem aici cu lucrările. Noi nu ne-am propus nimic. Ne-a dat Maica Domnului cât am avut nevoie", ne-a povestit maica Teoctista Ungureanu, stareţa mănăstirii.

"Ctitorii acestei mănăstiri sunt maicile de aici"

De altfel, nimeni nu se mai îndoieşte acum că impresionanta biserică cu hramul "Buna Vestire" a fost rodul bunăvoinţei Maicii Domnului faţă de obştea acestui aşezământ monahal. "La început am dorit să construim un paraclis de iarnă, la care să ajungem direct de la chilii. Am săpat o groapă, însă în fiecare seară aceasta se surpa. Dimineaţa, când ne duceam să ne apucăm de muncă, trebuia să scoatem molozul din groapă. Şi tot aşa, în fiecare zi. Am făcut treaba asta o vară întreagă, până când a rămas groapa în care s-a turnat temelia bisericii la dimensiunile actuale", ne-a explicat maica Teoctista.

Au urmat ani grei, de muncă asiduă, la care a participat întreaga obşte. "Ctitorii acestei mănăstiri sunt maicile de aici", avea să ne spună părintele Pimen. Pe duhovnicul de la Tisa nu ne-a fost greu să-l recunoaştem, "dând la lopată", alături de muncitori, pentru a finaliza lucrările de pavaj în curtea interioară. A lăsat toate deoparte pentru a ne prezenta biserica "Bunei Vestiri", aşa cum este, la câteva zile înainte de sfinţire. Un lăcaş de rugăciune impozant, care, deşi nu foarte înalt, lasă impresia unei catedrale ortodoxe, având pe frontispiciu, în mozaic, icoana hramului. Pe tavanul din pridvor apare pictat un arbore al vieţii, Însuşi Mântuitorul Hristos, având ca mlădiţe apostoli şi ierarhii vrednici ai Moldovei, canonizaţi sau necanonizaţi, oameni care, prin viaţa şi activitatea lor, au slujit Biserica Ortodoxă.

Sărbătoarea sfinţirii, o bucurie

Mai în faţă, la intrarea în pronaos, o altă imagine te surprinde, având în centru Acoperământul Maicii Domnului, înconjurată de mănăstirile reprezentative din Moldova. Pe lângă picturile superbe ce alcătuiesc "Biblia în imagini", dispuse riguros după Erminie, sub coordonarea atentă a Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, care, după anul 2000, a supravegheat îndeaproape lucrările de aici, privirea se fixează contemplativ pe catapeteasmă. O adevărată creaţie artistică sculptată migălos în lemn, împodobită cu picturi bizantine, realizate de maicile de aici. "Au lucrat măicuţele aproape un an pentru icoanele de pe iconostas", a spus părintele Pimen. Toate sunt de-o frumuseţe aparte, vorbind de la sine, nu doar de "policalificarea" obştii de la Tisa, specializată în agricultură, apicultură, pictură, confecţii, goblenuri şi multe altele, ci mai ales de dragostea faţă de Hristos şi Biserica Sa exprimată admirabil în imaginile sacre din sfântul lăcaş. Mâine, la Tisa Silvestri va fi sărbătoarea sfinţirii bisericii şi a întregului complex mănăstiresc.