Mănăstirea voievodală din inima Bărăganului

▲ Mănăstirea „Sfinţii Voievozi“ din Slobozia, ctitorie a voievodului Matei Basarab (1632-1654), a fost reînfiinţată odată cu întemeierea Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, cu sediul în Slobozia ▲ Mănăstirea are în prezent zece monahi, stareţ fiind protosinghelul Rafael Mâţ, exarhul mănăstirilor din Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor ▲ Este situată pe malul stâng al râului Ialomiţa, în oraşul Slobozia din Câmpia Bărăganului ▲

Datorită aşezării sale în apropierea drumului naţional 2A Bucureşti-Constanţa, mănăstirea este accesibilă tuturor iubitorilor de frumos, ca şi celor ce simt nevoia unui popas duhovnicesc pentru trup şi suflet.

Trecătorul se poate opri măcar o clipă pentru a vedea şi înţelege o fărâmă din istoria acestui neam cu o spiritualitate profundă, cu o dragoste nemăsurată faţă de semeni, faţă de Dumnezeu şi Biserica Lui.

Mănăstirea a vegheat de-a lungul veacurilor asupra întinsei câmpii a Bărăganului, adăpând la izvorul credinţei şi oferind adăpost la vreme de restrişte miilor de ţărani truditori ai acestui pământ binecuvântat de Dumnezeu.

Patru veacuri de existenţă

În anul 1994 - anul binecuvântat al înfiinţării Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor - s-au sărbătorit 400 de ani de istorie cu atestare documentară a oraşului Slobozia şi imediat după aceasta mănăstirea a devenit Catedrală episcopală cu regim de mănăstire.

Deşi nu mai există documente care să ateste cu certitudine data exactă a întemeierii, este cunoscut faptul că primii ctitori sunt: postelnicul Ianache Caragea şi voievodul Ţării Româneşti, Matei Basarab (1632-1654). Mănăstirea a fost închinată, de către ctitorii ei, Sfintei Mănăstiri Dochiariu de pe Sfântul Munte Athos, împreună cu toate proprietăţile ei: Slobozia, Smirna, Schitul Apostolache din judeţul Buzău şi Schitul Năeni din judeţul Prahova.

În 1627, biserica şi chiliile se aflau înconjurate de un zid gros şi înalt sub formă de cetate, ca mijloc de apărare împotriva năvălirilor. Voievodul Matei Basarab a înzestrat mănăstirea cu mai multe moşii, iar în 1636 are loc târnosirea Mănăstirii „Sfinţii Voievozi“. Aşa cum reiese din tabloul votiv al actualei biserici, voievodul Matei Basarab este înfăţişat ţinând în braţe o biserică sub forma unei nave, în plan dreptunghiular, cu o singură turlă, relativ modestă.

În 1838, a avut loc un cutremur, în urma căruia biserica şi clopotniţa au fost grav avariate. Reconstruirea bisericii are loc în 1842 de către arhimandritul Gavriil de Smirna. Astfel, devine al treilea ctitor al acestei mănăstiri. Se observă o încercare de îmbinare artificială între arhitectura de factură bizantină şi concepţia de factură occidentală. Elementele cu tendinţă occidentală pot fi observate în modul de tratare a draperiilor, tipologia persoanelor, soluţiile compoziţionale, volumetrice, tipul de expresivitate al celor zugrăvite.

Pictura originală a suferit în timp numeroase intervenţii, uneori brutale. Pictura originală era executată în tehnica „fresco“ cu intervenţii în anumite locuri în tempera, în special la redarea fondurilor. Încercări de restaurare au fost efectuate în anii: 1900, 1908 şi 1935-1937.

Cărţi de mare valoare în limbi de circulaţie internaţională

Biblioteca mănăstirii conţinea cărţi de mare valoare, redactate în următoarele limbi: română, greacă - 212 volume, franceză - 65 volume şi germană - 9 volume.

În urma secularizării averilor mănăstireşti, în 1863, egumenii greci au luat cu ei tot ce a fost de valoare. S-au păstrat, totuşi, icoanele împărăteşti de pe catapeteasma care datează de la voievodul Matei Basarab. Sfânta mănăstire adăposteşte o raclă care conţine sfinte moaşte şi care are, pe capac, nouă ochiuri dispuse 3 câte 3 ale sfinţilor: Sfântul Elefterie, Sf. Mc. Paraschevi, Sf. Dimitrie, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Procopie, Sf. Artemie, Sf. Pantelimon, Sf. Haralambie, Sf. Teodor, Sf. Mercurie, precum şi cinstitul lemn al Sfintei Cruci ( o mică părticică). Se pare, de asemenea, că se vorbea în trecut de existenţa unei şcoli ce a luat fiinţă pe lângă Mănăstirea Slobozia încă din secolul al XV-lea.

În toamna anului 1993, când Biserica Ortodoxă Română a înfiinţat Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor cu sediul în Slobozia, au început lucrările de reconstruire a chiliilor pe latura vestică, lângă clopotniţă, din 1995 până în 1997, paralel cu renovarea bisericii, aşa cum menţionează pisania aplicată pe peretele chiliilor. Odată cu acestea, s-a reînfiinţat mănăstirea cu destinaţie pentru călugăriţe cu viaţă de obşte. La 8 noiembrie 2004, cu prilejul hramului mănăstirii, vrednicul de pomenire episcop Damaschin, împreună cu un sobor de preoţi, a oficiat slujba de resfinţire a bisericii. În prezent, mănăstirea este formată dintr-o obşte de 10 monahi şi se săvârşeşte Sfânta Liturghie zilnic, precum şi toate celelalte slujbe din rânduiala Bisericii Ortodoxe.