„Mântuitorul cunoaşte suferinţa, credinţa şi smerenia fiecărui om”

„La smerenia lui Iair şi la smerenia femeii bolnave de scurgere de sânge, răspunde şi smerenia lui Iisus, Care nu face niciodată minuni pentru a fi lăudat, pentru a fi evidenţiat, ci toate minunile Lui sunt lucrări ale iubirii smerite, milostive şi compătimitoare”, a spus Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învăţătură rostit în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală, când Biserica noastră a pomenit Minunea învierii fiicei lui Iair (Luca 8, 41-56).

Preafericitul Părinte Pa­­triarh Daniel a subliniat faptul că ­Evan­­ghelia învierii fiicei lui Iair ne arată în ­e­senţă că „multa credinţă şi multa smerenie aduc tămăduire de boală şi învierea din morţi”.

Preafericirea Sa a explicat mo­­tivul pentru care Domnul Iisus Hristos a numit-o fiică pe femeia bolnavă de doisprezece ani de scurgere de sânge: „Iisus, apreciind smerenia şi credinţa ei puternică, nu a certat-o, ci i-a zis: «Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace» (Luca 8, 48). Prin aceasta vedem că Mântuitorul Iisus Hristos dorea să scoată în evidenţă smerenia şi credinţa acestei femei, şi a numit-o fiică. În general, când Iisus vorbeşte cu o femeie, i Se adresează zicându-i femeie. Aici, însă, Domnul Iisus Hristos nu o numeşte femeie, ci fiică. De ce? Pentru că, în general, când El numeşte pe cineva fiu sau fiică înseamnă că a găsit, a aflat şi a recunoscut în acea persoană multă credinţă. Deci, cei care aveau credinţă erau fii ai credinţei, fii ai lui Avraam, părintele credinţei (...). Mântuitorul Iisus Hristos, deşi Se grăbea să meargă să o vindece pe fiica lui Iair, nu trece cu vederea această persoană suferindă, pe femeia bolnavă de scurgere de sânge. Vedem că Mântuitorul ne arată că El cunoaşte suferinţa fiecărui om, credinţa fiecărui om şi smerenia fiecărui om”.

În continuare, Patriarhul României a vorbit despre minunea învierii fiicei lui Iair săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos. „La smerenia lui Iair şi la smerenia femeii bolnave de scurgere de sânge, răspunde şi smerenia lui Iisus, Care nu face niciodată minuni pentru a fi lăudat, pentru a fi evidenţiat, ci toate minunile Lui sunt lucrări ale iubirii smerite, milostive şi compătimitoare. El suferă împreună cu cei ce suferă şi prin aceasta Mântuitorul arată nesfârşita Lui iubire pentru cei care suferă. El apreciază smerenia şi credinţa lui Iair, acesta fiind un părinte bun şi milos, sensibil la suferinţa fiicei, cu care se identifică. Atât femeia vindecată de he­moragie, cât şi Iair, mai-mare­­le sinagogii, devin învăţători ai noş­tri întru smerenie şi credin­ţă”, a reliefat Părintele Patriarh Daniel.

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit şi despre sărbătoarea Soborului Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Ga­­vriil şi al tuturor cereştilor puteri, explicând motivul pentru care Biserica a hotărât ca Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil şi toate puteri­le cereşti să fie pomeniţi în fiecare an în ziua de 8 noiembrie: „Pentru că 8 este simbolul veşniciei, iar îngerii lui Dumnezeu din ceruri sunt slujitori ai lui Dumnezeu Cel veşnic pentru oameni, pentru ca şi oamenii să se poată împărtăşi de bucuria veşnică a lui Dumnezeu. Dacă socotim luna noiembrie ca fiind luna a noua de la Buna Vestire din martie, atunci înţelegem că în această lună s-a dorit ca cele nouă cete de puteri cereşti netrupeşti să fie prăznuite în mod deosebit. Aceste puteri cereşti netrupeşti sau îngereşti, aceste fiinţe spirituale care sunt duhuri slujitoare (Evrei 1, 14), după cum le numeşte Sfântul ­A­pos­tol Pavel, sunt pomenite în fiecare zi de luni în viaţa liturgică a Bisericii Ortodoxe. Dar, data de 8 noiembrie este consacrată în mod deosebit pomenirii Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi a tuturor puterilor cereşti netrupeşti”.

Preafericirea Sa a mai subliniat că puterile cereşti netrupeşti au fost create pentru a reflecta slava lui Dumnezeu. „Aceste fiinţe spirituale primesc lumina de la Sfânta Treime şi laudă pe Dumnezeu, laudă slava lui Dumnezeu şi o transmit împreună cu voia lui Dumnezeu celor care împlinesc ceea ce Dum­­nezeu le cere. Cu alte cuvinte, toate puterile cereşti netrupeşti sunt slujitoare pentru mântuirea oamenilor”, a spus Patriarhul României.

Preafericirea Sa a amintit apoi care sunt cele nouă cete de puteri cereşti netrupeşti, precum şi numele Arhanghelilor cu­noscuţi în Biserică: „Aceste nouă cete sunt: Serafimii, Heruvimii, Tronurile, Domniile, Puterile, Stăpâniile, Începătoriile, Arhangelii şi Îngerii. Aşadar, aceste nouă cete, împărţite în grupe de câte trei sau triade, formează totalitatea acestor puteri cereşti netrupeşti. Dintre Arhanghelii cunoscuţi, Biserica a reţinut numele a şapte dintre ei, şi anume: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Gudiil şi Varahiil”.

De asemenea, a explicat apoi că îngerii au nume teofore sau purtătoare de Dumnezeu, deoarece se termină în «el», o prescurtare de la pluralul ebraic Elo­­him, care înseamnă Dumnezeu: „În limba ebraică aceşti Arhangheli se numesc Mihael, Ga­­briel, Rafael, Uriel, Salatiel, Gudiel şi Varahiel. De ce? Pentru că acest «el» de la sfârşitul numelui se referă la Elohim, la Dumnezeu. Deci, toţi Arhanghelii au în numele lor numele lui Dumnezeu. Prin aceasta ei a­ra­tă că sunt vestitori ai lui Dumnezeu şi slujitori ai Lui. În ge­neral, Acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil ne arată că Mihail este «slujitor al Legii», iar Gavriil este «înger al harului». Mihail este un Arhanghel al dreptăţii lui Dumnezeu, iar Gavriil este Arhanghelul Bunei Vestiri, al bucuriei şi al păcii (...). Arhanghelii Mihail şi Gavriil sunt împreună-slujitori lui Dumnezeu pentru oameni”.

La final, Întâistătătorul Bisericii noastre i-a felicitat pe toţi cei care poartă numele Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil sau derivate din aceste nume.