În Cimitirul „Eroii Revoluției” din Capitală au fost pomeniți sâmbătă, 21 decembrie 2024, martirii din decembrie 1989. Slujba Parastasului a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul,
Mărturie luminoasă a tinerilor Oastei Domnului
Sâmbătă, 30 aprilie 2011, s-au întrunit, la Tecuci, tineri din întreaga ţară din Oastea Domnului, asociaţie creştin-ortodoxă care îşi desfăşoară activitatea cu binecuvântarea Sfântului Sinod în multe comunităţi parohiale din eparhiile Bisericii noastre, în ţară şi în străinătate. Mai întâi se impun câteva date despre această importantă slujire a credincioşilor ortodocşi atât în cadrul asociaţiei, cât şi al parohiilor noastre.
Precum se cunoaşte, Oastea Domnului a apărut în condiţiile vieţii româneşti din perioada interbelică, în mijlocul multor frământări, inclusiv de natură spirituală, accentuate de tendinţe seculare, pe de-o parte, iar pe de alta, de iminenta aşezare a regimurilor totalitare, care a culminat cu dictatura ateo-comunistă. Astfel, la Sibiu, pe lângă alte iniţiative misionare la nivelul comunităţilor parohiale, Mitropolitul Nicolae Bălan a binecuvântat înfiinţarea unei asociaţii de credincioşi devotaţi Bisericii, dornici de mai multă rugăciune şi de manifestări spiritual-duhovniceşti menite să reaprindă "focul" credinţei de sub "spuza" nepăsării, a patimilor şi a indiferentismului religios. Animator principal al acestei mişcări, începută mai întâi prin conferinţe religios-morale în aula Institutului Teologic de atunci, din Sibiu, cu concursul profesorilor universitari, a fost pr. Iosif Trifa, duhovnic al prestigioasei instituţii de cultură teologică pomenită. S-au editat reviste, materiale de propagare în masă a adevărurilor de credinţă ş.a. Mulţi creştini au aderat la Oastea Domnului în marea majoritate a parohiilor ardelene, apoi în Moldova, şi nu numai. Timpul şi ispitele inerente unei astfel de misiuni înregistrează atât aspecte pozitive, cât şi complicate controverse, asupra cărora s-au aplecat, cu răbdare şi jertfelnicie, atât slujitorii Bisericii, cât şi credincioşii Oastei Domnului. Perioada comunistă nu a fost favorabilă apostolatului laicilor în Biserică, aşa că şi Oastea Domnului a trecut prin aceleaşi privaţiuni şi limitări. De îndată ce a fost posibil, după 1989, Sfântul Sinod a hotărât nu numai reactivarea activităţii Oastei Domnului, ci şi dinamizarea misiunii mirenilor, spre binele şi ajutorul atâtor suflete însetate de Cuvântul lui Dumnezeu şi dornice de înaintare în urcuşul duhovnicesc. Sfatul frăţesc, organismul statutar al Oastei Domnului, s-a reorganizat la Sibiu şi funcţionează cu rezultate bune, chiar dacă se întâmpină, ca în toată viaţa bisericească şi omenească, dificultăţi. Amintim doar eforturile comune în Biserică pentru păstrarea unităţii asociaţiei, confruntată cu unele tendinţe de divizare. Publicaţia "Iisus Biruitorul", buletinul Oastei Domnului, apare cu binecuvântarea Sfântului Sinod şi încearcă să realizeze o mai strânsă legătură cu lucrarea pastoral-misionară, liturgică, educaţională şi social-filantropică a Bisericii noastre. O recentă publicaţie a Oastei Domnului "Omoforuri - Arhierei ai Bisericii Ortodoxe Române despre Oastea Domnului", Sibiu, 2008, confirmă cele afirmate mai sus. De exemplu, prof. Gheorghe Precupescu, vicepreşedinte al Oastei Domnului, afirmă răspicat şi responsabil: "Oastea Domnului nu este ceva mai mult decât Ortodoxia"! Când se referă la tendinţele de disidenţă în Oaste, tot dânsul se întreabă, întrebându-ne pe toţi: "Nu ştim ce ierarh le va putea da binecuvântarea de funcţionare canonică" (op. cit, p. 25), adică nimeni dintre cei ce se află în această asociaţie nu trebuie să se despartă de Biserică, de toată învăţătura ei, de toată slujirea ei liturgică, de Sfintele Taine şi de ierarhia legiuită canonic de rânduielile ortodoxe. Evident, se poate observa şi un specific al Oastei Domnului în ceea ce priveşte rugăciunea sau cântările religioase, în cadrul adunărilor în casele respective. Nu de puţine ori, mai ales în contemporaneitate, se introduc şi instrumentele muzicale, menite să amplifice atmosfera specifică asociaţiei. Despre aceste creaţii utile păstrării religiozităţii de factură poetico-popular creştină, inspirată de Evanghelie, Preafericitul Părinte Daniel spune în sus-pomenita carte: "Cântările Oastei Domnului, inspirate din Evanghelie, au un conţinut spiritual şi moral accesibil credincioşilor de toate vârstele, ele cultivă iubirea faţă de Hristos şi faţă de semeni sub forma unei sensibilizări poetico-populare, asemenea colindelor şi cântecelor de pelerinaj. Asociaţia ortodoxă română Oastea Domului, când rămâne profund înrădăcinată în tradiţia Ortodoxiei, constituie un sprijin major în misiunea Bisericii noastre" (ibidem, p. 30). Evident, acest aspect a fost semnalat tocmai pentru a nu se crea o nouă formă de manifestare, care să se distanţeze de rădăcinile fiinţiale ale Ortodoxiei, cultul ei, care nu-i de inspiraţie umană, ci cerească, cu scopul îndumnezeirii, ridicării omului la capacitatea de a se împărtăşi din puterea şi harul energiilor divine necreate, şi nu de a diminua dimensiunea acestora prin atitudini pornite din experienţa umană. De aceea, participarea activă a credincioşilor Oastei Domnului la întreg programul liturgic al Bisericii ajută pe toţi la realizarea comuniunii văzute cu ceilalţi creştini din parohie. Evident, preotul are îndatorirea sfântă de a încuraja lucrarea Oastei Domnului potrivit multiplelor cerinţe şi specificului programelor aprobate de Sfântul Sinod, iar credincioşii Oastei, pe aceea de a urma învăţătura Bisericii, aşa cum o propovăduieşte şi o împlineşte în timp toată Ortodoxia. Aşa credea şi regretatul mitropolit Antonie al Ardealului: "Eu cred că participarea tuturor fraţilor din Oastea Domnului la viaţa Bisericii este esenţială. Viaţa Bisericii este îmbogăţită de creştinii adevăraţi ai Oastei Domnului... ei sunt tot atât de activi împreună cu preoţii la săvârşirea Sfintelor Taine şi îşi duc viaţa în lumina Sfintelor Taine şi în lumina vieţii bisericeşti din parohie... Când sunt smeriţi, când întrebările lor sunt sincere, atunci şi eu mă simt bine să le răspund cu toată convingerea" (ibidem, pp. 80-81). Se subliniază, aşadar, dubla responsabilitate a păstorului, dar şi cea a păstoriţilor, fără a se constitui cumva parohie în parohie, sau grupare mai mică în una mai mare. Astfel de tendinţe sunt de îndreptat cu luare aminte, cu multă rugăciune, cu smerenie şi cu discernământ, spre zidire, şi nu spre dărâmare ori risipire. Tendinţei de a se particulariza a credinciosului Oastei în cadrul comunităţii trebuie să-i răspundem pastoral. Aşa arată şi mitropolitul Bartolomeu al Clujului: "Sigur că trebuie să fim foarte atenţi. Eu i-am îndemnat întotdeauna pe ostaşi să nu capete conştiinţa de sine, că adică sunt mai buni decât alţi creştini, pentru că se contravine principiului smereniei" (ibidem, p. 66). O mărturie similară ne-a oferit-o înţeleptul arhiepiscop Antim al Dunării de Jos, care - trebuie să subliniem special în acest articol - a avut un rol special în sprijinirea lucrării misionare echilibrate şi benefice Bisericii în perioada de marginalizare a Oastei în comunism. În urma unei interesante înţelegeri cu poetul Oastei, Traian Dorz, la Catedrala arhiepiscopală din Galaţi s-a iniţiat un program liturgic, pastoral şi misionar care trebuie mereu activat, cunoscut şi promovat spre o tot mai profundă implicare a credincioşilor în viaţa reală a Bisericii. Programul constă în participarea activă a credincioşilor de la Oaste la Vecernia de duminică seara, apoi lecturile patristice, pe teme alese, de interes duhovnicesc şi practic în viaţa creştină, lecturile biblice şi intervenţiile preotului şi ale credincioşilor pregătiţi în acest sens. De aici îndatorirea sfântă a slujitorilor din toate parohiile în care activează Oastea Domnului, de promovare a programelor misionare în cadru liturgic, în biserică şi apoi în casele de adunare, tot cu participarea sa. De asemenea, Sfatul frăţesc de la Sibiu şi cele zonale se cuvine să acorde toată atenţia acestui prea important aspect al înrădăcinării activităţilor Oastei Domnului în programele misionare ale Bisericii. O astfel de mărturie plină de entuziasm şi de speranţă ne-a oferit şi adunarea pe ţară a tineretului Oastei Domnului din Biserica Ortodoxă Română la Tecuci. Locul întrunirii a fost fixat la Catedrala "Sfântul Gheorghe" din oraş, sâmbătă, 30 aprilie. O procesiune care a mărturisit despre credinţa cea adevărată Şase preoţi slujitori în comunităţile Oastei Domnului din diferitele parohii din Patriarhia Română şi 14 din Arhiepiscopia Dunării de Jos, din majoritatea localităţilor unde se află comunităţi ale asociaţiei, în mijlocul mulţimii tinerilor şi al credincioşilor prezenţi, au săvârşit Sfânta Liturghie. Arhiepiscopul Dunării de Jos a animat cântarea liturgică în mijlocul celor prezenţi şi astfel "toată suflarea" a preamărit pe Domnul înviat, ca semn al reînvierii duhului comunitar şi al mărturisirii unităţii sfinte sub Pantocrator, ca icoană vie a frăţietăţii şi solidarităţii creştine şi umane. Cât de importantă este adunarea sub protia cerească a Mântuitorului la Sfânta Liturghie, oficiată de sfinţitul slujitor şi păstor văzut al tuturor credincioşilor! Din izvoarele harului ţâşnesc apoi "râuri" de apă vie care adapă toată suflarea şi astfel se întrevăd "mugurii" şi "florile" dreptei credinţe - tinerii în Biserică! Aşa s-au petrecut frumoasele etape: liturgică, apoi catehetică şi spiritual-culturală la întrunirea naţională a tineretului Oastei Domnului de la Tecuci în Săptămâna Luminată. Tema întrunirii: "Tânărul în Hristos pe calea familiei" a reprezentat o entuziastă participare a tinerilor Oastei Domnului, pe plan naţional, la programul Sfântului Sinod, închinat Sfintei Taine a Botezului şi Sfintei Taine a Căsătoriei. Arhiepiscopul Dunării de Jos a transmis, mai întâi, mesajul de binecuvântare al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi apoi a prezentat, în cuvântul său, legătura profundă dintre lumina Învierii Domnului şi veşmântul luminos al Botezului, în întărirea credinţei şi în promovarea virtuţilor creştine în viaţa de zi cu zi a tinerilor Bisericii. După ce a fost binecuvântat steagul Oastei Domnului, a urmat o procesiune prin oraş cu o oprire la Statuia Cercetaşului, după care s-a continuat programul la sala special amenajată pentru acest important eveniment al tinerilor creştini misionari ai luminii dreptei credinţe şi ai frumuseţii familiei creştine în viaţa Bisericii şi a neamului românesc. În ansamblul ei, întrunirea tineretului Oastei Domnului pe plan naţional, la Tecuci, s-a constituit într-o mărturie luminoasă a comuniunii dintre ierarhii Sfântului Sinod, preoţime şi credincioşii Oastei Domnului, menite să dinamizeze şi mai mult lucrarea misionară a credincioşilor într-o societate tot mai secularizată şi provocată de ofertele consumismului, egoismului, patimilor urii şi indiferenţei faţă de aproapele. Credincioşii Oastei Domnului, asociaţie creştin-ortodoxă care fiinţează şi activează cu binecuvântarea Sfântului Sinod, pot contribui benefic la înduhovnicirea tinerilor şi a tuturor celor ce fac parte din comunităţile parohiale, în strânsă legătură harică, spiritual-liturgică şi filantropică cu toţi credincioşii ortodocşi păstoriţi de ierarhii şi preoţii noştri. Să rămână în inimile tuturor nu doar amintirea unei primăvăratice întruniri a tinerilor Oastei Domnului la Tecuci, ci mai ales puterea sfântă a comuniunii în lumina Sfintei Învieri!