Mărturii despre viaţa din temniţele comuniste

Profesorul şi scriitorul Marcel Petrişor este unul dintre cei care au trecut prin ani grei de suferinţă fizică şi psihică în temniţele comuniste. Mărturiile lor, mai ales ale celor care sunt în viaţă, sunt asemenea unor lumini care ne ajută să înţelegem contextul istoric adevărat, dar şi să găsim modele de oameni care L-au cunoscut pe Dumnezeu. Cu prilejul unei vizite în data de 17 iunie la Mănăstirea Comana, judeţul Giurgiu, unde a fost primit de Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, împreună cu exarhul mănăstirilor din eparhie şi părintele stareţ al Mănăstirii Comana, arhim. Mihail Muscariu, și cu pr. consilier social eparhial Valentin Ștefan, fostul deţinut politic, profesorul şi scriitorul Marcel Petrişor a mărturisit cum a ispăşit aproape 14 ani de temniţă în regimul comunist, fiind coleg de celulă cu cei mai iluştri reprezentanţi ai aristocraţiei spirituale a României interbelice.

A subliniat, printre multe altele, faptul că mărturisirea Cuvântului lui Dumnezeu poate astăzi să întâlnească închidere și refuz, moduri de a gândi și de a trăi, care sunt depărtate de căutarea lui Dumnezeu și a adevărului. Deşi suferinţele fizice din temnițele comuniste au fost incredibil de mari, cele psihice au fost mult mai mari. În acest sens, Marcel Petrişor a precizat: "Eu am avut un lucru în cap. Mi-am spus: asta e închisoarea. Şi ştiam că aşa se spune şi la ţară: duşmanul propune, dar Domnul dispune pedeapsa şi cât ţine. Numai că, atunci când m-au condamnat la moarte, mi s-au înmuiat rezervele rezistenţei şi mi-am văzut toată copilăria şi toată viaţa până la recurs. Dacă Dumnezeu m-a scos din puşcărie, am zis măcar să scriu ce am păţit. Nu mă interesează dacă e operă literară. Mă bucur că nu-i scrisă prost. A fost voia lui Dumnezeu că am ajuns lângă Gheorghe ­Calciu şi Costache Oprişan, ­pentru că pe vremea aceea Calciu îşi revenea după Piteşti. Eu îi datorez lui Calciu viaţa!”, infor­mează site-ul Episcopiei Giurgiului (episcopiagiurgiului.ro).