Meditația zilei: Daruri şi talanţi

Am primit diverse daruri. Pe unele ni le-am cultivat şi pe altele le-am ignorat. Uneori privim la cei care pot face multe şi ne gândim că am vrea şi noi să avem atât de multă putere. Am vrea să avem putere să facem bine cu carul. Şi de cele mai multe ori nu ne dăm seama că cel care a primit cinci talanţi va trebui să aducă înapoi încă cinci pe lângă cei primiţi. Hristos spune că cel cu un singur talant l-a îngropat şi l-a înapoiat stăpânului său aşa cum l-a primit. Dacă ni se pare că am primit puţin, poate ar trebui să ne bucurăm, că nu ni se cere să facem mult. Ni se cere doar pe măsura a ceea ce ni s-a dat. Cei care au primit mult au responsabilitate foarte mare. Şi poate ar trebui să vorbim şi despre asta.

Poate eşti om cu o oarecare elocinţă în vorbire, ştii două, trei, cinci limbi străine, ai citit un vagon, două de cărţi, ai putere de înţelegere peste media populaţiei din jurul tău. Ce faci? Foloseşti ceea ce ai primit doar pentru satisfacerea unor plăceri şi orgolii personale sau te apuci să faci tot ce poţi mai bun cu talanţii pe care îi ai? Oricine poate să facă mişto de cineva cu mai puţină înţelegere decât el, nu oricine vrea să se coboare la nivelul de înţelegere a interlocutorului ca să explice pe înţeles lucrurile grele. Oricine poate să treacă pe alături când un om este căzut între tâlharii patimilor, dar dacă tot spui că înţelegi cum funcţionează psihicul omului şi dependenţele, de ce să nu-i întinzi o mână de ajutor?

Poate că nu ştii cum, dar ştii măcar pe cineva care ştie cum. Şi chiar dacă nu poţi fi îndrumător, poţi fi măcar degetul care arată către cei care pot îndruma şi îndrepta.

Poate că eşti om învăţat. Vei face în aşa fel încât să aduni bogăţie multă pe spatele celor pe care ar trebui să-i îndrumi sau te vei face învăţător şi conducător drept şi milostiv şi înţelegător la problemele oamenilor? Că nu mai mult decât în seara asta vor cere de la tine sufletul tău. Iar cele pe care le-ai adunat, ale cui vor fi? Şi cine te va pomeni dacă numai răutate ai făcut toată viaţa? Acuma, dacă sunt care nu vor să asculte şi să priceapă, asta e treaba lor, dar măcar să încerci eşti dator, nu?

Poate că eşti femeie şi, chiar dacă nu ştiai, afli chiar acum că, genetic, femeile au o uşurinţă mult mai mare a comunicării. Că au doi cromozomi X şi în ei sunt codate multe lucruri referitoare la vorbire. De aceea rar veţi vedea femei bâlbâite sau dislexice, iar bărbaţi foarte des. Totuşi, aşa cum ziceam, poate eşti femeie şi ai această uşurinţă a vorbirii. Ce faci cu acest dar? Înnebuneşti lumea de cap de să le vină să-şi ia câmpii şi să nu te mai audă în următoarea sută de ani sau îl foloseşti pentru ceva bun? Sau cum vrei să devii căldura de care are nevoie fiecare cămin?

Poate că eşti bărbat, tânăr şi în putere. Ce faci cu puterea ta? Îţi baţi femeia pentru că eşti mare şi tare şi poţi sau pui mâna pe hârleţ şi sapi o fântână sau altceva folositor faci cu puterea fizică ce ţi-a fost dată? Că tot testosteronul ăla a fost pus cu un scop anume acolo. Profiţi de faptul că metabolizezi de aproape trei ori mai mult alcool decât o femeie şi te îmbeţi de să nu te mai vrea lângă ea sau te faci protector al familiei? Sau altfel cum vrei să-ţi meriţi numirea de cap al familiei?

Foarte mare răspundere au cei care au primit mult, dar asta nu-i scapă de responsabilitate pe cei care au primit puţin. Ceea ce avem, ori mult, ori puţin, suntem datori să cultivăm şi să înmulţim. Cel care stă cu căciula pe-o ureche, aşteptând să treacă timpul, se cheamă că îngroapă talantul. Şi va fi vai şi amar de el când i se va cere socoteală pentru ce a făcut cu ceea ce a primit.

" Cel care stă cu căciula pe-o ureche, aşteptând să treacă timpul, se cheamă că îngroapă talantul. Şi va fi vai şi amar de el când i se va cere socoteală pentru ce a făcut cu ceea ce a primit."