Meritul preoţilor ardeleni în unificarea bisericească

Spre meritul lor, preoţii ortodocşi ardeleni de la începutul secolului trecut au înţeles printre primii importanţa unificării bisericeşti a provinciilor-surori din România reîntregită şi a organizării unitare a Bisericii sub conducerea unui Sfânt Sinod. În ianuarie 1919, teologul Aurel Crăciunescu lansa primul apel la organizarea unui Congres al preoţilor din Transilvania, urmat imediat de preotul Gheorghe Maior. La 1 februarie, biroul comisiei pregătitoare, condus de teologul Nicolae Bălan, anunţa convocarea în congres a preoţilor din Ardeal, Banat şi Bihor, cu invitarea unor reprezentanţi ai clerului din vechiul Regat, Bucovina şi Basarabia.

"Am văzut temeliile pe care Biserica le-a dat Neamului…"

În perioada 19-20 martie 1919, Palatul Judeţean din Sibiu găzduia primul Congres preoţesc din Transilvania organizat în libertate. Martor activ, preotul-căpitan Gheorghe Cotenescu remarca "ocuparea" oraşului de două armate în "uniformă": preoţii congresişti (câte trei delegaţi din fiecare tract protopopesc) şi ostaşii români eliberatori. Din partea Consiliului Dirigent au ţinut discursuri Iuliu Maniu, Vasile Goldiş, Aurel Lazăr şi Ioan Lupaş, iar din partea armatei române a vorbit generalul Traian Moşoiu. Protopopul Vasile Saftu (1863-1922) a fost ales preşedintele activ al congresului, iar episcopii Miron Elie Cristea al Caransebeşului şi Ioan Papp al Aradului au fost aleşi preşedinţi de onoare. Episcopul Miron Cristea a ţinut un discurs vibrant, ce evidenţia "duhul nou ce străbătea bătrânele plaiuri strămoşeşti, duhul desrobirii şi al libertăţii, duhul învierii noastre naţionale şi bisericeşti".

În telegrama trimisă lui Nicolae Iorga, episcopul Miron Cristea nu pregeta să reamintească rolul decisiv al acestuia: "Întrunită în Congres la Sibiu, preoţimea ortodoxă din cuprinsul Mitropoliei Românilor ardeleni, în clipa aceasta de înălţătoare sărbătoare a sufletului, cu emoţie adâncă şi vie recunoştinţă îşi aduce aminte de neobositul luptător şi făuritor cu condeiul al aspiraţiilor noastre naţionale, care a dat glas pe pagini măiestre de istorie zbuciumărilor şi durerilor atâtor generaţii de slujitori ai altarului românesc".

Mulţumindu-i, Nicolae Iorga punea accentul pe simbioza dintre cultură şi morala creştină, temelie solidă a României noi mult visate: "În munca pe care o viaţă întreagă am depus-o pentru ca să-mi aduc partea la fapta îndeplinită azi, am văzut necontenit temeliile pe care Biserica le-a dat Neamului şi sigur şi azi. Ele nu trebuie părăsite şi adaug la mulţumirea pentru bunele cuvinte frăţeşti speranţa că din conlucrarea culturii cu morala creştină se va naşte pentru întreaga noastră naţie sufletul de care mai mult decât orice are nevoie neamul nostru".

Printre altele, congresul preoţesc a dezbătut şi problema aplicării Statutului Organic şagunian în întreaga ţară. Ample discuţii s-au purtat pe seama referatului elaborat de Gheorghe Ciuhandu, protopopul Aradului, intitulat "Împreunarea Bisericilor Ortodoxe de pe teritoriul României Mari într-o singură Biserică Ortodoxă Română şi raportul acestei Biserici faţă de Stat", care sublinia necesitatea înfiinţării Patriarhiei Române. În final, acest referat a avut câştig de cauză în defavoarea referatului preotului Ştefan Meteş, care recomanda renunţarea la Statutul Organic.

Din vechiul Regat a luat parte o delegaţie bucureşteană formată din diaconul Nicolae M. Popescu, preotul Dumitru Georgescu şi preotul Ioan D. Petrescu, cărora li s-a alăturat preotul militar Gheorghe Cotenescu din Regimentul 9 Vânători. Preoţii bucureşteni oficiau la bisericile Cotroceni, Sfântul Nicolae-Buzeşti şi Sfântul Visarion, în timp ce Gheorghe Cotenescu avea parohia în comuna Stoeneşti din judeţul Muşcel.

Preotul muscelean Gheorghe Cotenescu a luat cuvântul în ambele zile ale congresului, arătând necesitatea "organizării uniforme a Bisericii naţionale" şi "susţinerea spiritului tradiţional al Bisericii". De asemenea, propunea congresului publicarea dezbaterilor într-o broşură utilă viitorilor specialişti. Propunerea sa fiind acceptată în unanimitate, procesele-verbale ale şedinţelor vor fi tipărite în "Analele Asociaţiei "Andrei Şaguna" a clerului Mitropoliei Ortodoxe Române din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş".

"Nu prin laicizare putem asigura viitorul Bisericii, ci prin reînnoirea tradiţiei"

Preot cult, bun cunoscător al istoriei Bisericii, Gheorghe Cotenescu în mesajul său premonitoriu atenţiona congresul asupra necesităţii menţinerii independenţei şi autorităţii morale a Bisericii, dar şi asupra pericolului ideologiilor la modă, aluzie directă la materialismul dialectic de tip marxist şi la experimentul bolşevic aplicat pe scară largă de Lenin şi tovarăşii săi, angajaţi în plin război civil împotriva propriului popor. Prezentăm în continuare textul mesajului său, preluat din ziarul "Patria", unde era director preotul Ion Agârbiceanu. "Preotul Gh. I. Cotenescu, rezumând cele spuse cu privire la viitoarea organizare uniformă a Bisericii ortodoxe şi poziţia ei faţă de Statul României Mari, încheşiţe astfel: Pentru a apropia cât mai curând formele în care se va închega temelia viitoarei Biserici ortodoxe a întregului Neam Românesc ar fi necesar să se ţină seamă de: autonomia morală a Bisericii, care, aparţinând Statului, nu trebuie înţeleasă ca formulă a unui "stat în stat". Bisericei singure, prin organele ei, îi revine dreptul de a statua şi a se pronunţa în chestiile capitale de conducere, conform aşezămintelor ei sfinte şi originei sale divine.

Suntem datori a ţine sşeţamă şi de tradiţia Bisericei naţionale în a cărei organizaţie voşiţevozii de bună credinţă n-au impietat cu nimic politiceşte când a fost vorba de această independenţă a Bisericei".

La 4 februarie 1925, propunerea congresului preoţesc de la Sibiu va deveni realitate. Cu acel prilej, Sfântul Sinod hotăra înfiinţarea Patriarhiei Ortodoxe Române, iar la 1 noiembrie 1925 aveau loc învestirea şi înscăunarea primului patriarh, dr. Miron Cristea. (Radu Petrescu)