Mesajul Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe care s-au întrunit în sinaxă la Constantinopol

Data: 18 Octombrie 2008

▲ În perioada 10-12 octombrie, la Constantinopol, a avut loc Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, cu ocazia proclamării acestui an ca an al Sfântului Pavel, Apostolul Neamurilor ▲ La finalul întrunirii, care s-a desfăşurat la sediul Patriarhiei Ecumenice, s-a întocmit un document comun format din 13 puncte, prin intermediul căruia se propun soluţii de protejare a instituţiei familiei şi a căsătoriei de pericolele fenomenului secularizării ▲ Vă prezentăm în continuare acest document ▲

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh

1. Prin harul lui Dumnezeu, noi, Întâistătătorii şi Reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe locale, ne-am întrunit între 10-12 octombrie 2008, în Fanar, la invitaţia şi sub preşedinţia Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, cel întâi între noi, cu prilejul proclamării acestui an ca an al Sfântului Pavel, Apostolul Neamurilor. Cu frăţească dragoste ne-am consfătuit asupra problemelor care preocupă Biserica Ortodoxă, am participat la manifestări sărbătoreşti dedicate acestui eveniment şi am săvârşit împreună dumnezeiasca Liturghie în Preacinstita Biserică Patriarhală a Tronului Ecumenic, astăzi, 12 octombrie 2008, duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al VIII-lea Ecumenic, desfăşurat la Niceea. În aceste zile am dobândit puteri prin adevărul darurilor proniei dumnezeieşti, revărsate peste Apostolul Neamurilor, prin care el s-a distins ca minunat „vas al alegerii“ (Fapte 9, 19) lui Dumnezeu şi strălucită pildă de slujire apostolică a trupului Bisericii.

În acest an, anul mântuirii 2008, întreaga Biserică Ortodoxă prezintă pe Apostolul Pavel tuturor credincioşilor ei ca model de mărturisire contemporană a credinţei înaintea „celor de aproape şi celor de departe“ (Efeseni 2, 17).

2. Biserica Ortodoxă are conştiinţa că a dat interpretarea autentică a învăţăturii Apostolului Neamurilor, în cursul vremurilor paşnice sau grele ale istoriei sale de două mii de ani. De aceea, ea poate şi trebuie să prezinte lumii contemporane nu numai învăţătura lui despre restaurarea unităţii întregului neam omenesc în Hristos, dar şi învăţătura despre universalitatea lucrării răscumpărătoare a Domnului. Prin lucrarea aceasta se depăşesc toate sciziunile existente în lume şi se afirmă faptul că toţi oamenii au aceeaşi natură.

Cu toate acestea, pentru ca prezentarea mesajului răscumpărător al lui Hristos să fie credibilă, se cere, ca premisă, depăşirea confruntărilor din interiorul Bisericii Ortodoxe prin detensionarea paroxismelor naţionaliste, etno-rasiale şi ideologice. Numai în felul acesta cuvântul Ortodoxiei va avea răsunetul cuvenit în conştiinţa lumii contemporane.

Datoria Bisericii de a face misiune

3. Inspirându-ne din învăţătura şi activitatea Apostolului Pavel, semnalăm în primul rând importanţa pe care datoria de a face misiune o are pentru viaţa Bisericii şi pentru slujirea noastră, a tuturor, conform ultimii porunci date de Domnul: „Şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi Samaria şi până la marginea pământului“ (Faptele Apostolilor 1,8) - Vestirea Evangheliei în sânul poporului lui Dumnezeu, dar şi la cei care nu cred în Hristos, constituie una dintre cele mai înalte datorii ale Bisericii. Nu trebuie să împlinim această datorie într-o manieră agresivă sau prin diferite mijloace şi forme de prozelitism, ci cu dragoste, smerenie şi respect faţă de identitatea fiecărui om şi faţă de specificitatea culturii şi civilizaţiei fiecărui popor. La această lucrare misionară trebuie să îşi aducă contribuţia toate Bisericile Ortodoxe, respectând ordinea canonică.

4. Astăzi, Biserica lui Hristos îşi desfăşoară slujirea într-o lume care evoluează rapid şi ale cărei părţi componente se află deja în relaţii de interdependenţe complexe, datorită dezvoltării mijloacelor de comunicare, căilor de transport şi tehnologiei. Însă, totodată, ia proporţii şi fenomenul înstrăinării, disensiunilor şi confruntărilor. Creştinii atrag atenţia asupra faptului că această situaţie îşi are sorgintea în depărtarea omului de Dumnezeu. Nici o transformare a structurilor sociale şi a regulilor comportamentale nu este în stare să remedieze această situaţie. În permanenţă, Biserica lasă să se înţeleagă clar că păcatul nu poate fi combătut decât prin împreună-lucrarea omului cu Dumnezeu.

5. În aceste condiţii, mărturia dată de Ortodoxie astăzi, referitoare la problemele cu care se confruntă omul şi lumea şi care continuu cresc în amploare, devine adevărat imperativ nu numai în ceea ce priveşte semnalarea cauzelor care le generează, dar şi pentru înlăturarea imediată a consecinţelor pe care le comportă. Diferitele incongruenţe şi contradicţii de inspiraţie naţionalistă, rasială, ideologică sau religioasă alimentează necontenit confuzii, nu numai referitor la unitatea ontologică incontestabilă a speciei umane, dar şi cu privire la relaţia pe care omul o întreţine cu creaţia lui Dumnezeu. Sfinţenia persoanei umane este pusă sub presiunea concertată exercitată de revendicările fragmentare, formulate în favoarea afirmării omului ca „individ“, în timp ce raportarea acestuia la creaţia lui Dumnezeu se face sub imperiul arbitrariului utilitarist sau chiar abuziv.

Aceste sciziuni ale lumii provoacă disparităţi injuste în ceea ce priveşte participarea oamenilor şi a popoarelor la bunurile Creaţiei, privează miliarde de oameni de bunurile elementare, de bază, ducând persoana umană la starea de indigenţă, declanşează conflicte şi discriminări naţionaliste, religioase şi sociale şi ameninţă coeziunea internă tradiţională a societăţilor. Aceste consecinţe devin tot mai grave deoarece sunt indestructibil corelate cu distrugerea mediului natural şi a întregului ecosistem.

Interpretarea principiului unui stat laic în sensul marginalizării radicale a religiei este inacceptabil

6. Alături de ceilalţi locuitori ai planetei - credincioşi sau necredincioşi -, creştinii ortodocşi poartă răspunderea pentru criza contemporană, deoarece au tolerat sau acceptat să facă compromisuri, fără nici un discernământ, cu opţiuni extreme ale omului, pe care nu le-a confruntat credibil cu cuvântul credinţei. Drept consecinţă, şi ei au marea îndatorire să contribuie la depăşirea sciziunilor din lume.

Învăţătura creştină despre unitatea ontologică a speciei umane cu creaţia lui Dumnezeu, aşa cum aceasta este exprimată prin întreaga taină a lucrării răscumpărătoare în Hristos, constituie fundamentul trainic pe care se poate ridica edificiul interpretării relaţiei omului cu Dumnezeu şi cu lumea.

7. Tentativele de ostracizare a religiei, de îndepărtare a ei din viaţa socială constituie tendinţa comună multor state contemporane. Principiul laicităţii statului poate să se menţină, dar este inacceptabilă interpretarea acestui principiu ca marginalizare a religiei până la excluderea ei din toate domeniile vieţii publice.

8. Prăpastia dintre bogaţi şi săraci se lărgeşte dramatic din cauza crizei economice. De obicei, această criză constituie rezultatul speculaţiilor mercantile frenetice făcute de factorii economici şi al corupţiei din domeniul activităţilor financiare. În ultimă analiză, lipsite de orice sensibilitate umană şi dimensiune antropologică, aceste activităţi nu servesc satisfacerii nevoilor reale ale umanităţii. O economie viabilă este aceea care împleteşte şi împlineşte eficienţa, productivitatea şi rentabilitatea cu dreptatea şi solidaritatea socială.

9. Cât priveşte raportul dintre credinţa creştină şi ştiinţele pozitive, Biserica Ortodoxă nu a urmărit să treacă sub tutela sa evoluţiile din domeniile cercetării ştiinţifice şi să adopte poziţii cu privire la toate întrebările pe care oamenii de ştiinţă şi le-au pus. În concepţia ortodoxă, libertatea de cercetare constituie dar dumnezeiesc făcut omului. În acelaşi timp, însă, referitor la această afirmaţie, Ortodoxia semnalează pericolele pe care le disimulează unele realizări ale ştiinţei, limitele cunoaşterii discursive ştiinţifice, precum şi existenţa altei „cunoaşteri“, care nu este de resortul cercetării din domeniile ştiinţei. Această cunoaştere se dovedeşte, în diverse moduri, necesară pentru stabilirea limitelor libertăţii şi valorificarea rezultatelor cercetării ştiinţifice, prin restrângerea şi stoparea tendinţelor egocentrice şi acordarea respectului cuvenit persoanei umane.

10. Biserica Ortodoxă consideră că nu este permis ca progresul tehnologic şi economic să ducă la distrugerea mediului natural şi epuizarea resurselor naturale. Aviditatea după satisfacerea poftelor materiale, trupeşti, aduce sărăcirea sufletului omului şi a mediului. Nu este permis să se uite că bogăţia naturală a pământului nu este numai averea omului, ci, în primul rând, creaţia lui Dumnezeu: „Al Domnului este pământul şi plinirea lui, lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea“ (Psalm 23,1). Avem datoria să ne aducem aminte că nu numai generaţiile prezente, dar şi cele viitoare au drepturi asupra bunurilor naturale, date nouă de Creator.

11. Deoarece susţinem constant şi cu fermitate toate eforturile depuse pe cale paşnică pentru soluţionarea justă a conflictelor care apar, salutăm poziţia adoptată de Biserica Rusiei şi Biserica Georgiei în cursul recentului conflict armat şi colaborarea frăţească dintre ele. Cele două Biserici şi-au împlinit, în felul acesta, datoria de a sluji procesului de reconciliere. Sperăm că eforturile depuse de ambele Biserici vor ajuta la depăşirea urmărilor tragice ale operaţiilor militare şi la reconcilierea cât mai grabnică a popoarelor.

12. În atmosfera de confuzie, care se accentuează tot mai mult în vremea noastră, instituţia familiei şi a căsătoriei sunt confruntate cu crize. În spiritul comprehensiunii noilor condiţii sociale complexe, Biserica trebuie să caute modalităţi de susţinere duhovnicească şi, în general, de tonifiere spirituală a tinerilor şi a familiilor numeroase.

Ne îndreptăm gândul mai ales spre tineri şi îi chemăm să participe activ atât la viaţa liturgică şi sfinţitoare a Bisericii, cât şi la lucrarea ei misionară şi socială. Tinerii sunt chemaţi să aducă înaintea Bisericii problemele şi aşteptările lor, pentru că sunt nu numai viitorul, dar şi prezentul ei.

Decizia de a avansa în direcţia creării unui Comitet Inter-Ortodox pentru studiul problemelor de bioetică

13. Noi, Întâistătătorii şi Reprezentanţii Preasfintelor Biserici Ortodoxe, conştientizăm pe deplin gravitatea problemelor prezentate anterior şi, în calitatea noastră de „slujitori ai lui Hristos şi iconomi ai tainelor lui Dumnezeu“ (I Corinteni 4, 1), depunem mari eforturi în direcţia soluţionării lor. De aici, de la reşedinţa Bisericii deţinătoare a Tronului dintâi, proclamăm şi reconfirmăm:

a) Poziţia noastră fermă şi datoria de a asigura unitatea Bisericii Ortodoxe în „credinţa dată sfinţilor odată pentru totdeauna“ (Iuda 3) - credinţa Sfinţilor noştri Părinţi -, în aceeaşi dumnezeiască Euharistie şi în respectarea cu fidelitate a sistemului canonic de conducere a Bisericii, prin reglementarea în duhul păcii şi a dragostei a problemelor care pot să apară în relaţiile dintre noi.

b) Vrerea noastră de a găsi rapid soluţii la abaterile de la prevederile canonice, provenite din anumite conjuncturi istorice şi nevoi pastorale, cum sunt cele din aşa-zisa diasporă ortodoxă. În această privinţă, scopul nostru este să înlăturăm orice influenţă străină de eclesiologia ortodoxă. De aceea, salutăm propunerea Patriarhiei Ecumenice ca în anul 2009 să convoace conferinţe panortodoxe cu această temă şi pentru continuarea pregătirii Sfântului şi Marelui Sinod. Conform rânduielii şi practicii Conferinţelor Panortodoxe de la Rodos, la conferinţele de anul viitor, Patriarhia Ecumenică va invita toate Bisericile Autocefale.

c) Dorinţa noastră ca, în ciuda tuturor dificultăţilor, să continuăm dialogurile teologice cu ceilalţi creştini, precum şi dialogurile interreligioase, mai ales cu iudaismul şi islamul. Dialogul constituie singura modalitate de soluţionare a diferendelor dintre oameni, mai ales în vremuri ca cele de astăzi, când diviziuni şi disensiuni de tot felul - inclusiv cele apărute în numele religiei - ameninţă pacea şi unitatea oamenilor.

d) Susţinerea noastră faţă de iniţiativele Patriarhiei Ecumenice şi ale altor Biserici Ortodoxe pentru protecţia mediului natural. Dat fiind că la originea crizei ecologice de astăzi se află şi cauze spirituale şi morale, Biserica are datoria-imperativ de a contribui prin mijloacele spirituale de care dispune la apărarea creaţiei lui Dumnezeu de urmările lăcomiei omului. În acest sens, reconfirmăm că ziua de 1 septembrie, prima zi a anului bisericesc, este stabilită ca zi de rugăciuni speciale pentru protecţia creaţiei lui Dumnezeu. Totodată, susţinem introducerea temei despre mediul natural în programele catehetice, de propovăduire şi, în general, pastorale ale Bisericilor noastre, aşa cum deja se întâmplă în unele dintre ele.

e) Hotărârea noastră de a proceda la acţiunile necesare pentru constituirea unei Comisii Inter-Ortodoxe însărcinate cu studiul şi analiza subiectelor de bioetică în legătură cu care lumea aşteaptă poziţia Ortodoxiei.

Acestea adresăm întregului popor ortodox şi lumii întregi şi ne rugăm „iară şi iară“ ca pacea, dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu să stăpânească, până la urmă, în viaţa oamenilor.

„Iar Celui ce poate să facă, prin puterea cea lucrătoare în noi, cu mult mai presus decât toate câte cerem sau pricepem noi, Lui fie slava în Biserică şi întru Hristos Iisus!“ (Efeseni 3, 20-21).

Fanar, 12 octombrie 2008

† Bartolomeu al Constantinopolului

† Theodor al Alexandriei

† Ignatie al Antiohiei

† Teofil al Ierusalimului

† Alexei al Moscovei

† Amfilohie al Muntenegrului (reprezentând Biserica Serbiei)

† Laurenţiu al Ardealului

(reprezentând Biserica României)

† Dometian al Vidinului

(reprezentând Biserica Bulgariei)

† Gherasim al Zugdidiului