Metode de profilaxie a rahitismului

Aşa cum aminteam în rubrica de săptămâna trecută, astăzi vă vom prezenta indicaţiile şi contraindicaţiile ce se impun în cazul administrării vitaminei D atât gravidei, cât şi bebeluşului, după naştere.

Există împrejurări care determină o carenţă sau o inactivitate a vitaminei D: aportul inadecvat, perturbarea absorbţiei intestinale, anomalii ale metabolismului hepatic, tulburarea receptorilor celulari.

Profilaxia rahitismului se realizează prin administrarea vitaminei D gravidei şi copilului. În ultimele trei luni de sarcină, gravida poate primi vitamina D pe cale orală 1.000 de unităţi internaţionale (ui) pe zi în anotimpul însorit şi 2.000 ui/zi în lunile reci ale anului. Aceeaşi cantitate trebuie administrată şi gravidelor cu disgravidie (greţuri şi vărsături în primul trimestru de sarcină) sau carenţe alimentare. Concomitent, gravida va primi zilnic 1-2 g de calciu, timp de 10-15 zile pe lună.

După naştere, nou-născutul primeşte vitamina D începând cu cea de-a şaptea zi de viaţă, administrată zilnic, pe cale orală, până la vârsta de un an şi şase luni. După această vârstă, vitamina D se administrează numai în perioada septembrie-aprilie, în fiecare an. Concomitent, copilul va primi zilnic un gram de calciu.

Eficienţa tratamentului profilactic cu vitamina D este legată de respectarea următoarelor condiţii:

- administrarea în timpul mesei, cunoscut fiind faptul că laptele creşte absorbţia vitaminei D;

- nu se administrează în timpul curei heliomarine sau a iradierii artificiale cu ultraviolete şi nici cu două săptămâni înainte de aceste tratamente;

- este contraindicată administrarea vitaminei D pe toată durata aplicării aparatelor gipsate;

- se reduce administrarea de vitamina D în cazul alimentaţiei artificiale, când se foloseşte un preparat de lapte praf care conţine această vitamină în cantităţi corespunzătoare vârstei;

- în caz de diaree, administrarea vitaminei D se face prin injecţii intramusculare.

Hipervitaminoza D este rar întâlnită. Apare la depăşirea masivă a dozelor de vitamina D. Se manifestă prin anorexie (lipsa poftei de mâncare), vărsături, constipaţie. Această stare determină calcifierea intensă a ţesuturilor moi, a aortelor, anorexie, poliurie, pierdere în greutate.

Tratamentul constă în suprimarea administrării vitaminei D şi a calciului, dar şi în evitarea expunerii la soare.