Micii actori ai parohiei Lupăria, pe urmele credinţei

În perioada 30-31 august 2010, parohia "Sf. Dumitru" Lupăria, com. Prăjeni, jud. Botoşani, şi-a premiat câştigătorii programului de fidelitate la corul bisericii. Concursul a început la 1 ianuarie 2010 şi a avut ca regulament general participarea activă a copiilor, în fiecare zi de duminică, la corul bisericii, fiind, în acelaşi timp, o continuare a proiectului "Hristos împărtăşit copiilor".

Pe întreg parcursul anului, aproximativ 50 de copii au participat aleatoriu la cateheză şi Sf. Liturghie, îmbinând teoria cu practica, obişnuindu-se în scurt timp să dea răspunsurile la strană în timpul Sf. Liturghii, formând împreună un frumos cor care, în momentul de faţă, înfrumuseţează slujbele bisericeşti.

Acest proiect-concurs a suferit şi modificări, în sensul că, atunci când s-a observat o oarecare lipsă de interes, a demarat un alt concurs cu premiere mai apropiată în timp, faţă de ceea ce se promisese iniţial, şi anume un pelerinaj la bisericile şi mănăstirile mai cunoscute de copii, din judeţul nostru şi judeţele învecinate.

Colaborarea cu Teatrul Vasilache din Botoşani

Aşa a început colaborarea noastră cu Teatrul Vasilache din Botoşani, unde am fost pentru prima dată cu copiii parohiei în data de 11 aprilie 2010, (Duminica Tomii - ca premiu pentru fidelitatea la slujbele Săptămânii Mari şi ale celei Luminate). Această colaborare s-a concretizat mai clar în săptămâna de creaţie care a avut loc în apropierea hramului "Sf. Pantelimon", cu scopul de a pune în scenă, cu micii actori ai parohiei şi cu păpuşile de la Teatru, piesa "Iedul cu trei capre", în ziua de 27 iulie 2010. Ca o continuitate a colaborării a fost prezenţa noastră pentru a doua oară în Sala Teatrului Vasilache din Botoşani în data de 22 august 2010, când am vizionat cu 20 de copii piesa "Tom Degeţel".

Pelerinaje pentru micuţii credincioşi fideli

Cu ajutorul şi hotărârea membrilor Consiliului Parohial, în şedinţa din 29 august am stabilit traseul care va constitui premiul pentru cei mai fideli mici credincioşi - pelerinajul la biserici şi mănăstiri din judeţul Botoşani, Suceava, Neamţ şi Iaşi. Din fondurile proprii ale parohiei am achitat transportul şi cazarea, urmând ca intrările la alte obiective de interes cultural să le achite copiii înşişi.

Am plecat luni de dimineaţă, după ce mai întâi am poposit cu toţi pelerinii (24 de copii - cei mai fideli şi cei mai activi), cu vârste cuprinse între 5-14 ani, în biserica parohială, unde am citit rugăciunile de dimineaţă. Cu entuziasm am pornit către primul obiectiv, Biserica parohială "Înălţarea Domnului", parohia Vlădeni - Botoşani, unde am făcut rugăciunea de călătorie şi Ectenia mare pentru pelerini şi unde ne-am închinat la părticele din moaştele Sf. Anastasia şi ale celor 14.000 de prunci ucişi de Irod. Pr. Claudiu Oniciuc, parohul de aici, s-a mobilizat împreună cu credincioşii din această parohie ca să ne putem răcori cu un pahar de suc şi cu multe fructe din pomii autohtoni.

Următoarea oprire a fost oraşul Suceava, la Mănăstirea "Sf. Ioan cel Nou de la Suceava", apoi la Cetatea de Scaun şi Observatorul astronomic (Planetariul), de unde copiii au plecat foarte impresionaţi de lecţia de geografie "ţinută virtual sub cerul liber", cum spunea domnul muzeograf.

De aici am poposit la Mănăstirea Râşca, unde, după ce ne-am închinat la părticele din moaştele sfinţilor ocrotitori ai parohiei noastre (Sf. Dumitru şi Sf. Pantelimon), am participat la slujba Vecerniei şi a Pavecerniţei. Prin bunăvoinţa celor de aici, după slujbă am beneficiat şi de roadele trupeşti, căci am luat masa la trapeza mănăstirii, fiind parcă mult mai gustoasă decât cea pregătită acasă.

Spre seară ne-am apropiat de renumita Mănăstire Neamţ, unde am petrecut neaşteptat de mult, având acces şi la muzeul mănăstirii, şi unde copiii au rămas impresionaţi de vechimea unor obiecte, cărţi de cult şi mai ales de coroana Sfântului Ştefan cel Mare.

Abia după ce s-a întunecat de-a binelea am ajuns în curtea Seminarului "Veniamin Costachi", unde am fost cazaţi şi unde ne-am bucurat de ocrotirea Sf. Ioan Hozevitul, ale cărui părticele de moaşte le-am sărutat, fiind, în acelaşi timp, uimiţi de jocul de lumini de pe cupola interioară, frumos pictată, a catedralei construite în curtea Seminarului. În acest cadru feeric am citit rugăciunile de seară, rostind şi Ectenia întreită pentru călătorie, după care am primit camerele frumos aranjate, pregătindu-ne de odihnă.

Cu "Ozana cea frumos curgătoare"...

A doua zi, chiar dacă începuse să plouă, ne-am urmat itinerariul şi ne-am oprit la Schitul Vovidenia, după ce ne-am reîntors în catedrala de la Seminar, unde, împreună cu pr. Filip Marian, pedagog al Seminarului, am citit rugăciunile de dimineaţă.

Următoarea oprire a fost la Zimbrărie, locul unde ne-am întâlnit cu animalele sălbatice ale acestei regiuni - lupul, ursul, vulpea, cerbul carpatin, dar mai ales cu renumitul zimbru, care înfricoşa prin prezenţa impunătoare, dar, cu toate acestea, copiii au îndrăznit să se oprească minute în şir în faţa locului unde acesta se ospăta cu lucernă proaspăt adusă de pe câmp.

La Mănăstirea Secu, la o zi după cinstirea Sf. Mitropolit Varlaam, am îngenunchiat şi noi la racla cu moaştele Sfântului şi am participat la o slujbă de pomenire pentru ctitorii acestei mănăstiri.

Am început urcuşul către Muntele Sihla, la Mănăstirea pusă sub ocrotirea Sfintei Teodora, care a vieţuit în acest loc. Aici, pe o ploaie torenţială, la trapeza mănăstirii, ne-am delectat cu bucatele fierbinţi pe care gazdele noastre cu dărnicie le-au adus pe masă. După ce ne-am închinat în biserica micuţă, dar plină de istorie şi duhovnicie, am ajuns la peşterea Cuv. Teodora, fiecare dintre noi spunând o rugăciune de iertare a păcatelor, pentru ca Sfânta să mijlocească pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.

Am coborât spre Mănăstirea Agapia în timp ce norii negri rămâneau în urmă ameninţători, iar aici ne-am bucurat de frumuseţea specifică a incintei mănăstireşti, redată de multitudinea de flori ce erau expuse pe balcoanele chiliilor. În biserică era o lumină aparte pe care o găseşti doar aici...

Nu puteam trece peste "Ozana cea frumos curgătoare" fără să ne amintim de Nică a Petrei, aşa că ne-am oprit la casa memorială a scriitorului Ion Creangă, din Humuleşti, unde, datorită prezentării făcute de ghid, copiii şi-au pus în valoare cunoştinţele literare şi nu numai. De aici am urcat la vestita Cetate a Neamţului, unde o oră şi mai bine am parcurs istoria Moldovei, frumos ilustrată de încăperile şi zidurile cetăţii, începând cu Petru I Muşat, până în timpul lui Ştefan cel Mare şi după aceea.

Ultimul popas a fost în parohia "Sf. Ap. Petru şi Pavel" Dumbrăviţa, din com. Ruginoasa, jud. Iaşi. Pr. Pavel Pavel ne-a întâmpinat cu bucurie; împreună cu credincioşii de aici trebuie să fie mândri că au ridicat din temelii o impunătoare biserică. Prin biserica nouă construită aici, prin organizarea demnă de admirat şi frumuseţea picturii şi a catapetesmei, ale cărei icoane sunt toate pictate pe sticlă (vitraliu) şi mozaic, se vede simţul responsabilităţii şi dragostea de Dumnezeu, de artă, de frumos.

Mulţumire pentru toate binefacerile călătoriei

Odată ajunşi în sat, am poposit în biserica parohială, unde am citit rugăciunile de seară şi am săvârşit slujba de mulţumire pentru toate binefacerile pe care noi le-am primit în această călătorie.

Bucuroşi, copiii au început să facă o recapitulare a locurilor pe unde au fost şi, plini de emoţie şi cu lacrimi la bucuria revederii părinţilor, cu toţii şi-au exprimat dorinţa continuării acestui proiect, ca şi la anul să poată beneficia de credinţa ce răsare în suflet vizitând atâtea locuri frumoase, pline de încărcătură duhovnicească.

Din partea organizatorilor, ne dorim ca anul viitor numărul copiilor să depăşească pe cel de anul acesta, toţi să se numere printre câştigători şi să învăţăm să lăudăm pe Dumnezeu prin participare la slujbele Bisericii, dar şi prin cântările de la strană.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca, în perioada ce urmează, să mai putem oferi copiilor credincioşi asemenea bucurii duhovniceşti.