Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, a săvârșit duminică, 24 noiembrie, Sfânta Liturghie la Paraclisul arhiepiscopal „Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul
Mihai Eminescu pomenit la Bellu
Poetul naţional Mihai Eminescu a fost pomenit sâmbătă, 15 iunie, la mormântul său din cimitirul Bellu, cu ocazia împlinirii a 124 de ani de la moartea sa (15 iunie 1889 – 15 iunie 2013).
Sute de bucureşteni au adus un omagiu poetului la mormântul acestuia din cimitirul Bellu. Slujba Parastasului a fost oficiată de pr. Florin Şerbănescu, consilier patriarhal - Sectorul Cultură şi patrimoniu religios al Patriarhiei Române, de pr. David Pestroiu, consilier - Sectorul Învăţământ şi activităţi cu tineretul al Arhiepiscopiei Bucureştilor, şi de pr. Dinu Pompiliu, protopop al Protoieriei III Capitală.
Pr. Şerbănescu a vorbit la finalul slujbei de pomenire despre Mihai Eminescu şi a transmis tuturor celor prezenţi binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, „pentru gândul luminos de a organiza această comemorare la mormântul poetului Mihai Eminescu. Totodată aducem gândul de recunoştinţă al Bisericii şi al neamului pentru marele Eminescu, născut pe meleagurile Botoşanilor, la Ipoteşti, şi ajuns apoi să îmbrăţişeze prin viaţa şi opera sa tot pământul românesc. De acolo, din Moldova, şi de la Iaşi a trecut şi prin Transilvania, a poposit şi pe acolo unde astăzi este Palatul mitropolitan din Sibiu şi a ajuns până la urmă la Bucureşti, unde şi-a desfăşurat activitatea o lungă perioadă de timp ca redactor la ziarul „Timpul“ şi pentru ca în cele din urmă să vină şi să se aşeze aici, sub teiul pe care l-a cântat cu atâta frumuseţe a lirei lui, în versurile sale. În această conjunctură vă aduc aminte nişte cuvinte care-l au ca miez pe Mihai Eminescu, pe care le-a scris un alt mare reprezentant al culturii româneşti, Tudor Arghezi. «A vorbi de poet este ca şi cum ai striga într-o peşteră vastă. Nu poate să ajungă lumina până la el fără să-i tulbure tăcerea. Eminescu este sfântul preacurat al viersului românesc. Morţilor noştri din drumul de sus le închinăm o făclie aprinsă aici pe pământ la o răscruce de drumuri într-o candelă albastr㻓, a spus pr. Florin Şerbănescu, consilier patriarhal.
În continuare, a arătat deosebita valoare pe care poetul o are pentru neamul şi cultura românească. „Iubiţi români, suntem astăzi la mormântul «Luceafărului poeziei româneşti», cel care a fost numit aşa, printr-o binecuvântată conjunctură, de cel dintâi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea. Este o aplecare a noastră întru conştiinţă, o redescoperire în lumină de fiecare dată când ne gândim la Mihai Eminescu, un adevărat simbol al poporului român, al culturii româneşti şi a tot ceea ce poate fi mai semnificativ plămădit de viţa acestui neam. Mihai Eminescu trebuie să rămână în sufletele noastre, pentru că ceea ce ne-a oferit prin opera sa, prin felul în care a înţeles să trăiască şi să simtă româneşte a fost cu adevărat pilduitor. Să nu uităm niciodată starea de spirit a înaintaşilor noştri care au participat în frunte cu el la marea serbare de la Putna din 1871, atunci când s-au adunat românii din toate părţile pentru a da glas legăturii lor cu Dumnezeu, cu pământul în care s-au născut ca neam şi, nu în ultimul rând, cu un alt simbol al neamului românesc, Sfântul Ştefan cel Mare.“
La finalul slujbei, actori, oameni de cultură şi admiratori ai operei eminesciene au ţinut cuvântări, au rostit poezii scrise de Mihai Eminescu şi au intonat cântece pe versurile marelui poet naţional.