Mii de credincioşi, la hramul Mănăstirii Bic

Praznicul Tăierii capului Sf. Ioan Botezătorul, ultima sărbătoare din anul bisericesc, a adunat mii de credincioşi dornici să participe la hramul Mănăstirii Bic, ctitorită din evlavia şi jertfelnicia creştinilor din depresiunea Şimleului. Slujbele au debutat de cu seară, prin oficierea Privegherii, şi au fost încununate duminică, prin săvârşirea Sfintei Liturghii de către Preasfinţitul Petroniu, Episcopul Sălajului, înconjurat de un sobor impresionant de preoţi şi diaconi.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţitul Petroniu a arătat faptul că Ioan Botezătorul este un precursor al monahismului şi un ocrotitor al tuturor monahilor, prin viaţa sa ascetică, caracterizată prin post, rugăciune şi înfrânare, el fiind pildă călugărilor. De asemenea, Preasfinţitul Petroniu a mulţumit tuturor pelerinilor poposiţi la acest aşezământ monahal, pentru dragostea şi răbdarea de care au dat dovadă, mulţi dintre ei fiind veniţi de cu seară.

Străveche vatră de locuire românească, depresiunea Şimleu adăposteşte urme de aşezări omeneşti şi de cetăţi de apărare ale plaiurilor sălăjene, datând încă de pe vremea dacilor. Cu secole în urmă, pe aceste meleaguri s-a înfiripat şi dezvoltat treptat o adâncă spiritualitate. Uniţi în credinţa ortodoxă, locuitorii acestor meleaguri au ridicat lăcaşuri de cult pentru nevoile lor spirituale. Plini de evlavie, locuitorii au simţit nevoia de a avea în spaţiul natal vetre monahale. În secolele XV-XVIII, în judeţul Sălaj au existat numeroase schituri şi mănăstiri.

Vicisitudinile istoriei au lăsat în timp doar urme de ziduri, ca mărturie a existenţei sfintelor lăcaşuri. La aceste ruine veneau în pelerinaj preoţii şi credincioşii sălăjeni, rugându-se pentru vremuri mai bune.

Amintirea acestor sfinte lăcaşuri s-a păstrat în toponimia şi tradiţiile locurilor. Credincioşii nu le-au uitat, în adâncul sufletului, ei au păstrat poveştile din bătrâni despre sfintele lăcaşuri şi despre monahii care s-au dovedit a fi buni duhovnici.

Întâia mănăstire ridicată după urgia comunistă

În perioada urgiei comuniste, în tot Sălajul n-a mai existat nici o mănăstire, credincioşii mergând la alte ctitorii din ţară. Prima mănăstire construită după evenimentele din decembrie 1989 în judeţul Sălaj este Mănăstirea Bic.

Primăria oraşului Şimleu Silvaniei a atribuit, în vederea ridicării mănăstirii, un teren cu o suprafaţă de 10 hectare, în Poiana Stejarului din satul Bic. Inspectoratul Şcolar al judeţului Sălaj a cedat mănăstirii clădirea fostei şcoli a satului Bic, un cătun cu doar şapte familii şi populaţie îmbătrânită, care nu avea drum, curent electric sau telefon. Părăsită din lipsa elevilor, şcoala, fără uşi şi ferestre, era în paragină. Reparându-se clădirea, şcoala veche a fost prima locuinţă pentru maicile care au început să vină la mănăstire.

Prima Liturghie, sub un stejar

Primele slujbe s-au ţinut în biserica satului şi, ajutate de preoţii din zonă, maicile au început lucrările de ridicare a mănăstirii. Astfel, în anul 1996, s-a pus piatra de temelie a noului aşezământ monahal, la prima Sfântă Liturghie, ţinută sub un stejar, participând mii de credincioşi veniţi în procesiune din toate colţurile Sălajului.

În amintirea străvechilor tradiţii ortodoxe împământenite în această zonă, s-a adus aici o biserică de lemn, declarată monument istoric, din localitatea Stâna, judeţul Sălaj, care datează din anul 1720. Această bisericuţă modestă a devenit "mama" viitoarei mănăstiri din Bic.

Astăzi, Mănăstirea Bic este una dintre cele mai cunoscute şi frecventate mănăstiri din această zonă, credincioşii fiind atraşi de liniştea pădurii, frumuseţea miilor de flori şi de Sfintele Slujbe oficiate aici. Mănăstirea este păstorită de maica stareţă Marina Lupou şi are o obşte de 15 vieţuitoare.

Misiune socială la mănăstire

Maicile de la Bic au înţeles că astăzi monahul trebuie să îşi dezvolte şi latura misionară şi socială, de aceea au deschis un azil pentru bătrâni şi un centru social pentru copiii săraci şi orfani care oferă şcolarizare şi adăpost pentru 25 de copii.

Iată câteva dintre motivele pentru care credincioşii aleargă la această mănăstire: descoperă file de pateric din istoria veche a acestor locuri, se încarcă duhovniceşte prin participarea la sfintele slujbe şi fac cunoştinţă cu monahii implicaţi în problemele curente ale societăţii contemporane.