Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a vizitat Protopopiatul Hârlău

▲ Preoţii din protopopiatul Hârlău, Arhiepiscopia Iaşilor, s-au întâlnit pe 11 septembrie în conferinţă ▲ Aceasta a fost prezidată de Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei ▲ IPS Mitropolit Teofan a ţinut un cuvânt având ca temă centrală „Anul 2008, anul jubiliar al Sfintei Scripturi şi al Sfintei Liturghii“ ▲ O altă temă abordată de IPS Teofan în dialogul cu preoţii a fost cea referitoare la prevederile noului Statut de Organizare şi Funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române ▲ La finalul conferinţei, cei prezenţi au vizitat mai multe biserici din Hârlău şi mormântul părintelui Dimitrie Bejan, unde s-a făcut o slujbă de pomenire ▲

Protopopiatul Hârlău din Arhiepiscopia Iaşilor a găzduit joi, 11 septembrie a.c., prima conferinţă preoţească condusă de Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Întâlnirea preoţilor de la Hârlău s-a deschis de dimineaţă, la ora 8:00, cu Sfânta Liturghie, săvârşită de IPS Mitropolit Teofan în Biserica „Sfântul Dumitru“, unde se află şi sediul Protopopiatului Hârlău, în cadrul căreia a hirotonit un preot. „După Sfânta Liturghie, a avut loc conferinţa pe care a susţinut-o IPS Părinte Mitropolit Teofan în prezenţa celor 84 de preoţi parohi şi trei părinţi stareţi de la cele trei mănăstiri ale Protopopiatului Hârlău. Apoi au avut loc dezbateri pe seama Statutului de Organizare şi Funcţionare al BOR. Am avut posibilitatea de a-l cunoaşte personal pe IPS Teofan, de a sluji cu dânsul, de a-i asculta cuvintele atât de folositoare pe care le-a împărtăşit cu acest prilej“, a declarat părintele Nicolae Crăciun, protopop al Protopopiatului Hârlău. După terminarea conferinţei, preoţii parohi au avut posibilitatea de a adresa întrebări Mitropolitului Teofan.

Expoziţie de cărţi vechi, cu ocazia anului jubiliar 2008

Mitropolitul, însoţit de mai mulţi preoţi, a mers apoi la Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“, de la Curtea Domnească, unde a semnat Antimisul şi a admirat arhitectura deosebită a sfântului lăcaş. Biserica-monument, ctitorie ştefaniană, a fost ridicată în urma unei lupte împotriva tătarilor, în timpul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. Descoperirile arheologice din anul 2001 au arătat că au mai existat sub această biserică încă două biserici, care erau foarte importante pentru localitate şi pentru zonă. În partea dreaptă a naosului bisericii de astăzi, acolo unde, conform canoanelor Erminiei picturii bizantine, se reprezintă hramul bisericii, este pictat, pe lângă Sf. Mare Mucenic Gheorghe şi Sf. Mare Mucenic Dimitrie, de unde şi concluzia că cele două biserici anterioare au avut hramul Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir. Biserica a fost construită în stil bizantin, dar îmbinat cu stilul moldovenesc, iar exteriorul a fost pictat în timpul domnitorului Petru Rareş.

Grupul de preoţi care l-a însoţit pe IPS Teofan s-a îndreptat apoi către muzeul parohiei „Sfântul Gheorghe“, care a organizat în parteneriat cu Protopopiatul Hârlău o expoziţie de cărţi cu prilejul anului jubiliar al Sfintei Scripturi şi al Sfintei Liturghii. Printre exponate s-au aflat biblii, psaltiri şi diverse ediţii ale Liturghierului. „Am organizat această expoziţie de cărţi rare pentru că, anul acesta, Sfânta Scriptură şi Liturghia sunt teme de dezbatere în fiecare protopopiat din Patriarhia Română“, a adăugat părintele protopop.

Parastas la mormântul părintelui martir Dimitrie Bejan

Câţiva credincioşi cu flori în mâini l-au întâmpinat apoi pe Întâistătătorul Mitropoliei Moldovei la Biserica „Sfântul Vasile“, aflată în incinta cimitirului din oraşul Hârlău. Aici, ierarhul s-a închinat în biserică şi a înmânat Antimisul preotului paroh. A urmat o slujbă de pomenire la mormântul părintelui martir, Dimitrie Bejan, înmormântat în cimitirul de lângă Biserica „Sfântul Vasile“. Menţionăm că părintele Dimitrie Bejan a fost preot militar pe frontul de Răsărit, la vârsta de 32 de ani, şi a suferit ororile lagărelor din Rusia şi Siberia timp de peste şapte ani, până în toamna anului 1948. A scăpat ca prin prin minune de condamnare la moarte, el susţinând că Basarabia este pământ românesc. A fost trimis în România şi condamnat la închisoare pe viaţă. În 1964 a fost eliberat din Penitenciarul Aiud, primind cu multă greutate o mică parohie în satul Ghindăoani - Neamţ, unde a slujit peste cinci ani, cu multă vocaţie şi mult suflet. Afluenţa tot mai mare de credincioşi, care îl căutau de peste tot, invidia şi ura ateistă au făcut ca în luna octombrie a anului 1970 să fie judecat pe plan local, pensionat şi trimis cu domiciliul obligatoriu la casa părintească din Hârlău.

Aici a trăit în continuare frica şi umilinţa de la Aiud, timp de încă 20 de ani, fiindu-i interzis să slujească ca preot. „Părăsit de colegi, ocolit de preoţi, cenzurat şi urmărit de autorităţi, părintele Dimitrie nu a deznădăjduit, nici nu s-a întristat, ci a primit toate cu bucurie, ca din mâna Domnului, asemenea lui Iov. Singurii săi prieteni adevăraţi în aceşti ani au fost credincioşii din satele din jur şi unii preoţi şi călugări, care îl vizitau în mare discreţie şi-i cereau sfaturi“, după cum semnează Cornelia Anichiţei, în prefaţa volumului I din „Bucuriile suferinţei“, scrisă de părintele Bejan.

La finalul slujbei de pomenire, nepoata preotului Dimitrie Bejan i-a dăruit Mitropolitului Teofan cărţile scrise de acesta în timpul vieţii.