Persoanele vârstnice îngrijite în cadrul Căminului Luxab din Capitală au trăit momente de bucurie duhovnicească duminică, 16 ianuarie 2022. Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, capela așezământului a primit un fragment din cinstitele moaşte ale Sfântului Ierarh Alexandru, Arhiepiscopul Constantinopolului, din partea Preasfinţitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului. Cu ocazia aducerii moaștelor, ierarhul teleormănean a săvârşit Sfânta Liturghie în capelă împreună cu Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.
Începând din acest an, ziua de 16 ianuarie reprezintă moment de sărbătoare duhovnicească pentru aşezământul de îngrijire a persoanelor vârstnice Luxab din Bucureşti, capela acestuia primind în dar, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi prin bunăvoinţa Preasfinţitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, un fragment din cinstitele moaşte ale Sfântului Ierarh Alexandru, Arhiepiscopul Constantinopolului, aflate în tezaurul sacru al Catedralei Episcopale din Alexandria.
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului împreună cu Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, au sfințit duminică dimineață racla în care a fost aşezat fragmentul din moaştele ocrotitorului spiritual al paraclisului aşezământului social.
În continuare, a fost săvârşită Sfânta Liturghie, după citirea pasajului evanghelic al minunii vindecării celor zece leproşi (Luca 17, 12-19), Preasfinţitul Părinte Episcop Galaction rostind un cuvânt de învăţătură în care a subliniat importanţa bunătăţii şi a recunoştinţei ca împlinire a iubirii de Dumnezeu şi de aproapele. „În Sfintele Evanghelii Îl vedem deseori pe Mântuitorul Iisus Hristos săvârşind minuni şi poruncind cu tărie celor care au primit binefaceri de la El să nu spună nimănui nimic. Astăzi, însă, Îl vedem având o purtare contrară, aşteptând recunoştinţa celor care au primit tămăduirea. Ne întrebăm: care purtare este mai potrivită, pentru a nu greşi în faţa lui Dumnezeu? Ambele atitudini sunt potrivite. Mântuitorul Iisus Hristos, cu o pedagogie aparte, Se comportă în acest fel pentru a ne face să înţelegem, pe de o parte, că atunci când facem binele să nu aşteptăm răsplată de la oameni. De aceea, Mântuitorul a spus de multe ori celor cărora le-a făcut bine să nu spună nimănui nimic. Pe de altă parte, când Mântuitorul aşteaptă recunoştinţa, ne învaţă ca atunci când primim un bine să nu uităm să mulţumim. Astfel, nu este nici o nepotrivire între cele două atitudini, ci doar o pedagogie prin care Mântuitorul ne arată cum să ne purtăm ca să fim bineplăcuţi în faţa lui Dumnezeu”, a spus Preasfinţia Sa.
La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul a rostit un cuvânt de binecuvântare în care a mulţumit ierarhului teleormănean şi soborului de clerici pentru slujire, arătând, totodată, şi greutăţile pe care le îndurau în perioada activităţii Mântuitorului cei atinşi de această boală incurabilă: „În Ţara Sfântă, în apropierea localităţii Burkin, aflată la graniţa dintre Galileea şi Samaria, se află o peşteră transformată în timp în biserică. În această peşteră, în trecut, leproşii erau aruncaţi printr-un orificiu, rămânând acolo până îşi încheiau zilele. Leproşii erau, de fapt, condamnaţi la moarte, pentru că într-o anumită perioadă de timp multe părţi ale trupului lor cădeau. Trăiau o mare suferinţă mai ales pentru faptul că rămâneau depărtaţi de familie şi de prieteni. Oamenii care le ofereau milostenie le lăsau în apropiere, fără să-i atingă, iar ei erau obligaţi să strice de departe «Necurat, necurat!» atunci când observau în preajmă pe cineva. Mântuitorul, înlăturând o astfel de barieră, S-a aflat în preajma celor zece suferinzi, pe care i-a trimis să se arate preoţilor, aceştia primind vindecarea pe cale. Această Evanghelie ne aduce aminte cât de rar este întâlnită recunoştinţa. De multe ori, oameni cărora li s-a făcut bine uită să mulţumească. Aceasta este atmosfera descrisă de Evanghelia de astăzi, dar şi de realitatea lumii în care trăim”.
De asemenea, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor a vorbit şi despre nevoinţa unui sfânt care a purtat în trupul său rănile acestei boli şi care anul acesta a fost pomenit pentru prima dată în calendarul Bisericii noastre, Sfântul Nichifor cel Lepros: „Acesta a trăit 74 de ani, dintre care mare parte a vieţii lui a purtat această cruce grea a bolii leprei. Marea lui virtute a fost aceea a slujirii celor aflaţi în suferinţă. Ani la rând a fost bucurie şi nădejde oamenilor care sufereau cumplit, el însuşi purtând această cruce”.
În încheiere, părintele Alexandru Ivan, slujitor al capelei aşezământului social, a mulţumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru aprobarea demersurilor de primire a cinstitelor moaşte, precum şi celor doi ierarhi pentru slujire, oferindu-le câte un buchet de flori.
.jpg)
