Moaştele Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț vor fi aduse spre cinstire la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului

Cu prilejul prăznuiri Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului va fi adusă, de la Paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale, racla care conţine un fragment din moaștele Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț. În acest sens, racla cu fragmentul din moaștele Sfântului Cuvios Ioan Iacob va fi depusă, spre închinare, la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, din după-amiaza zilei de marţi, 4 august 2020 până în seara zilei de 5 august 2020.

Programul sfintelor slujbe este următorul:

• marţi, 4 august 2020, ora 18.00 – Vecernia cu Litie;
• miercuri, 5 august 2020, ora 08.00 – Utrenia; ora 09.30 – Sfânta Liturghie.

Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ, cunoscut şi cu apelativul de Hozevitul, s-a născut în anul 1913, în localitatea Crăiniceni, din Botoșani şi a primit la botez numele Ilie.

La câţiva ani de la naşterea sa, în anul 1916, când sfântul avea doar 3 ani, România a intrat în Primul Război Mondial. Atunci, tatăl său, Maxim, a fost înregimentat pe front, iar mama sa, Ecaterina, din cauza sărăciei şi a suferinţelor războiului, s-a îmbolnăvit şi a murit. Copil fiind, sfântul a crescut în suferinţă şi în lipsuri, cunoscând din pruncie durerea de a rămâne mai întâi orfan de mamă, apoi orfan de tată, pentru că tatăl său Maxim a murit pe front. Rămânând orfan de ambii părinţi, copilul a fost crescut de bunica sa Maria. Însă, după zece ani a decedat și ea, iar apoi copilul Ilie a fost preluat de un frate de-al tatălui său, care s-a îngrijit să urmeze școala gimnazială şi liceul.

În vara anului 1933, tânărul Ilie a intrat în obştea Mănăstirii Neamţ, condusă atunci de viitorul Patriarh al României, Nicodim Munteanu.

În data de 8 aprilie 1936, la Mănăstirea Neamț, în Postul Mare, rasoforul Ilie Iacob este tuns în monahism, primind, potrivit pravilei călugărești, un nou nume, cel de Ioan. În acelaşi an, tinzând spre viața pustnicească și dorind să ajungă la Sfintele Locuri, unde Domnul Iisus Hristos S-a născut, a pătimit și a înviat pentru mântuirea noastră, fericitul monah Ioan Iacob a plecat în Țara Sfântă. Aici s-a nevoit până la sfârşitul vieţii, timp de 24 de ani, atât pe valea Iordanului, cât și în pustiul Hozeva – de unde şi apelativul de Hozevitul. A murit în data de 5 august 1960, la vârsta de doar 47 de ani. La 20 de ani de la trecerea sa la cele vesnice, i-a fost deschis mormântul unde i s-a găsit trupul plin de mireasmă. Acesta a fost așezat spre cinstire în biserica Mănăstirii „Sfântul Gheorghe Hozevitul”.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinţilor în data 20 iunie 1992, sub numele de Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ, având zi de prăznuire 5 august, data trecerii sale la Domnul.

De asemenea, Sfântul Ioan Iacob este primul sfânt de neam român înscris în Sinaxarul Sfinților Patriarhiei Ierusalimului cu numele de Sfântul Ioan Noul Hozevit. Proclamarea canonizării sale de către Patriarhia Ierusalimului a avut loc în data de 31 ianuarie 2016, la acest eveniment participând şi o delegaţie a Patriarhiei Române.  

Cu toate că moaştele întregi ale Sfântului Cuvios Ioan Iacob au rămas în Ţara Sfântă, la Mănăstirea „Sfântul Gheorghe Hozevitul”, totuşi Sfântul Ioan Iacob are o legătură deosebită cu ţara sa natală, România.

Astfel, la proclamarea canonizării Sfântului Cuvios Ioan Iacob de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, săvârşită la Mănăstirea Neamț, în data de 5 august 1992, o delegație a Patriarhiei Ierusalimului a adus degetul mic al Sfântului Ioan Iacob, care a fost aşezat într-o raclă la noua biserică din incinta Seminarului Teologic Ortodox de la Mănăstirea Neamț.

Apoi, recent, cu prilejul zilelor sfințirii Catedralei Naționale (25-30 noiembrie 2018), Patriarhul Teofil al Ierusalimului, prezent la primul hram săvârşit în Catedrala Naţională (Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei) a dăruit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al Românei un fragment din moaștele Sfântului Ioan Iacob și epitrahilul pe care sfântul l-a purtat în timpul vieții, împreună cu fragmente din moaștele unor mucenici din Hozeva.

Legătură şi prezența Sfântului Cuvios Ioan Iacob în Catedrala Națională este una profundă. În primul rând, el este un sfânt român, este „românul sfânt din Țara Sfântă”, aşa cum l-a numit Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. În al doilea rând, Paraclisul aflat la subsolul Catedralei Naționale îl va avea ocrotitor şi pe Sfântul Cuvios Ioan Iacob, alături de Sfântul Daniil Sihastru. Acolo va fi așezată racla cu un fragment din moaștele Sfântului Cuvios Ioan Iacob, precum și epitrahilul pe care l-a purtat în timpul vieții.

Un al treilea aspect care-l ataşează pe Sfântul Cuvios Ioan Iacob de Catedrala Naţională este faptul că în piciorul Sfintei Mese a altarului Catedralei, împreună cu numele tuturor eroilor cunoscuți ai neamului românesc, a fost așezat și numele tatălui Sfântului Cuvios Ioan Iacob, care se numea Maxim şi care a murit ca erou în Primul Război Mondial, luptând pentru apărarea şi întregirea țării.

Aşadar, Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ este un sfânt mare făcător de minuni şi rugător fierbinte pentru neamul românesc, precum şi pentru toți cei care îl cinstesc cu evlavie şi credință.