Moş Crăciun pentru copiii românilor, la doi paşi de Turnul Eiffel

La 11 decembrie 2011, în sala de spectacole a Ambasadei Române de la Paris, a avut loc spectacolul de Crăciun al Şcolii Române care fiinţează din anul 2005 în Oraşul luminii. Vedetele evenimentului au fost, desigur, cei puţin peste treizeci de copii, elevi ai şcolii dar publicul a fost răsfăţat şi cu reprezentaţii ţinute de artiştii invitaţi.

Spectacolul, realizat cu sprijinul Ambasadei Române şi al Institului Cultural Român (ICR) de la Paris, a fost un prilej real de a trăi în spirit românesc zilele speciale care premerg praznicului Naşterii Domnului. Copiii, părinţii, invitaţii români, francezi şi de alte naţionalităţi au creat şi au trăit un moment aparte iluminat de mesajele transmise prin poezii, cântece, colinde dar şi prin costumaţia micilor artişti care au purtat straie tradiţionale româneşti. Programul serbării a cuprins un recital de colinde al unor colindători din Montreuil, momente artistice susţinute de grupele de copii cu vârste între 3 şi 12 ani, un recital Enescu-Debusy în interepretarea lui Bogdan Bitica şi a Raquelei Maghalles, un moment teatral al grupei Juniorii Siminică şi, în final, un moment tradiţional de sorcovă şi pluguşor, cu nelipsitul său plesnet de bici şi cu răguşitul buhai.

Au venit artiştii, mici şi mari

Corul condus de Svetlana Apostolachi, originară din Republica Moldova, a cântat colinde româneşti vechi, culese, după spusele interpreţilor, de până la a treia generaţie de către colindătorii grupului. Marina Zarna este actriţă şi ţine cursuri de teatru la Şcoala Română din Paris. Consideră că prin interacţiunea continuă şi prin joc, ca şi prin activităţile creative pe care le implică orele de teatru, copiii îşi pot însuşi mult mai profund şi autentic limba română. În acelaşi timp, copiii sunt în contact cu aspecte ale culturii din care provin părinţii lor şi la care, altfel, nu ar putea avea acces. În prezent, copiii au în lucru o scenetă pe care o vor scrie chiar ei, în echipă şi tot ei o vor juca în luna iunie. Părinţii Marinei sunt de origine română iar întreaga familie se află în Franţa de câteva decenii. În ceea ce priveşte propria carieră teatrală Marina Zarna şi trupa din care face parte pregătesc în acest moment o piesă de teatru despre istoria României şi despre diaspora şi exil.

Ce au spus părinţii

Părinţii ne-au mărturisit că îşi duc copiii la Şcoala Română pentru că nu li se pare suficient să vorbească româneşte doar în cadrul familiei şi că interacţiunea cu alţi copii, într-un cadru cultural, îi motivează mai bine pe prichindei. Pentru ei e important ca micuţii să nu piardă contactul cu o limbă şi cu o cultură care e a originii lor iar obiceiurile şi tradiţiile româneşti, cum sunt cele de iarnă, li se par părinţilor extrem de bogate şi de vii şi vor ca şi copiii lor să le cunoască şi să se bucure de ele. Aceasta este şi părerea doamnei Cosmina Huşleag care este una dintre educatoarele şcolii şi care are ambii copii înscrişi la cursuri.

Şcoala românească din centrul Parisului

Pentru mai multe detalii legate de activitatea şcolii am stat de vorbă cu Vicepreşedintele Şcolii Române din Paris, domnul Ovidiu Gostian. "Şcoala a luat fiinţă în anul 2005 dar asociaţia care administrează Insituţia noastră s-a constituit anul trecut, în 2010 îşi aminteşte Ovidiu Gostian. E o asociaţie formată din părinţi ai copiilor de la Şcoala Română şi care alături de Ambasada României în Paris şi de Institutul Cultural Român încearcă să-i educe pe copii în spiritul limbii şi culturii române. Există grupe de preşcolari şi grupe de şcolari. La grupa de preşcolari, ei învaţă cântecele, jocuri, învaţă să interacţioneze unul cu altul româneşte, în timp ce grupa şcolarilor învaţă să citească şi să scrie româneşte. Anul acesta avem 34 de elevi, este o şcoală de duminică şi este complementară şcolii franceze. Copiii vin la şcoala noastră în fiecare duminică de la 10 la 12."

Despre structura actuală a şcolii Ovidiu Gostian ne-a declarat : "Avem trei grupe deci avem trei profesori, foşti educatori în România cu experienţă de zeci de ani în spate. Este o şcoală de duminică şi pune accentul mai ales pe elemente româneşti : limba română dar şi elemente de istorie a României, de geografie a României. Tot ce se face aici este în plus faţă de informaţiile standard de la şcoala franceză. Avem un site, avem adrese de înscriere. Copiii pot veni de două ori ca să vadă dacă se integrează în ambianţă şi dacă totul este în regulă se înscrie pe un an şcolar. Avem mai multe jaloane, această serbare de Crăciun a fost unul dintre ele, vom mai avea o serbare şi de sfârşit de an şcolar. De obicei copiii se integrează foarte bine şi se simt foarte bine la Şcoală."

Colaborări

"Un reprezentant al şcolii noastre a fost la o acţiune a Departamentului românilor de pretutindeni şi astfel am intrat în contact cu reprezentanţi ai Preşedenţiei, ai Patriarhiei chiar, cu Ministerul Afacerilor Externe dar nu avem colaborări efective. Am depus anul trecut un proiect de sprijinire a activităţii noastre de către Departamentul Românilor de Pretutindeni care susţine activităţile culturale ale românilor din diaspora iar anul acesta vom reînnoi proiectul şi sperăm într-o implicare directă a acestui organism. Ambasada este foarte aproape de acţiunile noastre, punându-ne la dispoziţie localurile, de asemenea, ICR Paris şi ADERF (Asociaţia Studenţilor şi Doctoranzilor Români din Franţa)", a mai spus domnul Gostian. Colaborarea cu biserica românească din Paris nu a dat roade pentru că orele sunt fixate duminica, în timpul Sfintei Liturghii.

Replica Rugăciunii lui Brâncuşi, la staţia Madeleine

Pentru încheiere, episodul emoţionant în care fiul de cinci ani al uneia dintre educatoare, elev al Şcolii din Paris, născut în Franţa, i-a spus mamei, pe stradă, după ce a auzit un trecător rostind câteva cuvinte în română : "Mami, a vorbit româneşte, e şi el român ca noi?". De asemenea, dacă sunteţi de ceva vreme la Paris şi vi se face dor de limba română, mergeţi în staţia de metrou Madeleine. Acolo se află o replică a unei Rugăciuni de Brâncuşi şi rulează non-stop un documentar realizat de Laurenţiu Damian despre viaţa marelui sculptor român.