Moştenirea maeştrilor Dumitru şi Ilie Belgun

La sfârşitul secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea, s-a ridicat din Hurezanii Gorjului o familie de pictori (zugravi) de biserici renumiţi. Se numesc, după consemnarea în documentele vremii, Dumitru Belgun, Ilie Belgun şi Dumitru Al. Belgun. Despre primii doi vom vorbi în pagina de astăzi.

Apariţia pictorilor Belgun în această autentică provincie românească nu trebuie să ne surprindă. Ea se explică prin faptul că Oltenia, în general, iar zona din nord în special, a fost "vatră de vajnic românism şi altar de curată credinţă creştină, al cărei bogat pământ şi frumos ţinut este împodobit nu numai cu atâtea bogăţii pământeşti, ci şi cu multe bogăţii spirituale, precum sunt schiturile, mănăstirile şi bisericile vechi, care alcătuiesc tot atâtea comori ale trecutului nostru istoric", aşa cum menţiona vrednicul de pomenire mitropolit Nifon Criveanu al Olteniei ("Pârga din ogorul Mitropoliei Olteniei" în "Oltenia, studii şi cercetări", Edit. Scrisul Românesc, Craiova, 2008, pp. 19-20).

Construirea şi renovarea unui număr mare de lăcaşuri de cult ortodox în această vatră a ţării se datorează faptului că "marii domnitori şi vechii boieri olteni îşi îndreptau gândurile lor spre Dumnezeu, îndată ce clipele de răgaz le lăsau spada din mână. În Dumnezeu realizau ei formele de credinţă culturală. Era o trebuinţă sufletească ce se înfăptuia potrivit timpului, în cadrul vechii tradiţii româneşti şi ortodoxe" (Victor Papilian, "Craiova, centru de meditaţie" în "Oltenia, studii şi cercetări", pp. 441-442).

"Independenţa artei" româneşti

Dacă până în jurul anilor 1900 lucrările de artă (sculptura, pictura bisericească etc.) erau încredinţate, cu precădere, artiştilor străini, începând cu sec. al XX-lea se acordă mai multă încredere specialiştilor de origine română, formaţi în ţară sau în străinătate. Acest demers patriotic a fost încurajat de regele Carol I al României, care încredinţează ridicarea monumentului "Asta-i muzica ce-mi place" de la Craiova operă a sculptorului român D. Pavelescu-Dimo. Prin acest demers, după cum subliniau ziarele vremii, "M. S. Regele care ne-a dat Independenţa politică, ne dă astăzi (1908-1912, n.n.) şi pe cea a artei, fapt ce va face să nu mai fim tributari artiştilor străini" (Serv. Arhivelor Naţionale Dolj, Colecţia Manuscrise, nr. 4, poz. 164). Dintre artiştii străini s-au remarcat: Emil Menpiot, Andrei Lecompte de Neuy, Bernard Baries şi alţii care au lucrat în România pentru refacerea frescelor la Curtea de Argeş (Biserica Domnească şi mănăstirea), Iaşi, din 1894 ("Sfântul Nicolae Domnesc" şi "Trei Ierarhi"), Craiova, din 1900 (la refacerea Bisericii "Sfântul Dumitru").

Plastica românească modernă "rupe legăturile cu trecutul, apărând deodată în pământul ţării noastre - mugur plesnind de sevă -, înălţându-se victorios în lumina soarelui, ca o generaţie spontană anunţată de talentul lui D. Negulici şi al lui G. Tătărăscu, prin trinitatea Aman, Grigorescu şi Andreescu" (C. D. Fortunescu, "Arta în Oltenia", p. 424). În acest climat efervescent apar, influenţaţi şi ajutaţi de marii artişti plastici, şi artişti populari. Dintre artiştii plastici olteni care i-au îndrumat pe mulţi tineri în meşteşugul picturii, un animator în oraşul său, strângând pe profesionişti şi diletanţi, în prima societate artistică din Craiova, "Societatea artistică Th. Aman", înfiinţată în 1904, la loc de cinste este pictorul N. Rădulescu, profesor de desen la Colegiul "Carol I" şi preşedintele societăţii culturale mai sus amintite. Profesorului N. Rădulescu i s-au alăturat Ion Lişteveanu, C. Petrescu, Gheorghe Baba, Stan Lişteveanu şi alţii care "şi-au transmis programul de lucru, formându-se astfel adevărate şcoli de pictori" ("Ziarul Lumina" din 17.09.2011, p. 8).

D. Belgun I, ucenic al profesorului N. Rădulescu

Printre elevii (ucenicii) profesorului N. Rădulescu s-au aflat şi cei din neamul Belgunilor. Această informaţie este confirmată de o adresă înaintată de Episcopia Râmnicului şi Noului Severin către Protoieria judeţului Mehedinţi, în care se arată: "Prea Cucernice Protoiereu al judeţului Mehedinţi prin raportul nr. 509/99, comunicându-ni-se că D. N. Rădulescu, pictor şi profesor din urbea Craiovei, angajându-se a zugrăvi biserica parohială Sfinţii Voievozi din parohia Cujmir, n-a executat această lucrare, ci a lăsat pe un practicant, D. Belgun" (Serv. Arh. Naţ. Dolj, fond Protoieria jud. Dolj, inv. 2/1898, f. 116). Din această informaţie putem să tragem câteva concluzii: a existat la sfârşitul sec. al XIX-lea un pictor de biserici la început de carieră, cu numele D. Belgun, pe care îl vom numi în cele ce urmează D. Belgun I, deoarece a mai existat un pictor cu acest nume, născut în noiembrie 1911. Deşi era practicant, cum este numit în documentul mai sus amintit, era destul de experimentat în exercitarea acestei meserii nobile, dacă a fost capabil, chiar îndrumat de profesor, să picteze o biserică importantă, localitatea Cujmir, situată în zona de câmpie a judeţului Mehedinţi, care era un centru administrativ de plasă.

Zugrav a două importante biserici craiovene

Într-un alt document aflăm că D. Belgun cerea, tot în anul 1899, încuviinţarea Episcopiei Râmnicului şi Noului Severin să picteze bisericile "Sf. Gheorghe Vechi" şi "Sf. Nicolae - Craioviţa", ambele din Craiova, şi pe cele din localitatea Mălăeşti şi Negoeşti, jud. Dolj. Rezoluţia de pe acest document are următorul conţinut: "Veţi face cunoscut d-lui Dumitru Belgun din comuna Căpreni că pentru a-i da autorizaţie de a zugrăvi biserici din această Episcopie să se conformeze dispoziţiilor ştiute, adică prezentând dovezi de aptitudini" (ibidem, f. 73). Nu avem încă dovezi certe dacă a pictat vreuna din aceste biserici, dar curajul de a cere să lucreze la lăcaşuri de cult importante, ca Biserica "Sf. Gheorghe Vechi" din Craiova, ne demonstrează că D. Belgun era la sfârşitul sec. al XIX-lea un meşter în plină activitate creatoare. Numele lui îl întâlnim din nou în anul 1902, când la cererea preotului Ştefan Popescu primeşte încuviinţarea Sfintei Episcopii a Râmnicului şi Noului Severin să refacă pictura de la Biserica "Sf. Nicolae" din cătunul Lăcriţa, comuna Pieleşti, jud. Dolj.

Biserica din Podari, zestrea maestrului Ilie Belgun

În istoricul Bisericii "Sf. Nicolae Belivacă" din Craiova, găsim din nou numele Belgun, de data aceasta fără precizarea prenumelui, care a pictat în tempera pridvorul lăcaşului de cult.

Credem că autorul lucrării a fost Dumitru Belgun sau Ilie Belgun, care, după 1900, îşi face intrarea în rândul pictorilor (zugravilor) de biserici din Craiova. A ajuns la o înaltă pregătire profesională deoarece, după ce a făcut ucenicia în şcolile de pictură religioasă din Craiova, mai sus menţionate, a urmat cursuri de perfecţionare în Italia şi Germania. După efectuarea stagiului de perfecţionare în străinătate, perioadă în care s-a şi căsătorit cu o femeie de origine germană, revine în ţară, stabilindu-se în Craiova, strada Madona Dudu nr. 56. Şi-a dedicat toată viaţa îndeletnicirii dure, dar nobile, de pictor de biserici. A trudit în tăcere, singur între schele şi peretele rece al bisericilor, fapt pentru care nu s-au păstrat prea multe ştiri documentare despre realizările sale. Totuşi, recunoscându-i-se măiestria artistică, i se încredinţează în anii 1925-1928 executarea picturii la noua biserică cu hramul "Sfântul Grigorie Decapolitul" din comuna Podari, jud. Dolj, care datorită arhitectului italian Luigi Goltran şi a pictorului Ilie Belgun "este şi astăzi una dintre cele mai frumoase şi impunătoare din împrejurimi". Impresionat de aspectul şi valoarea acestui lăcaş de cult, patriarhul Teoctist, în vizita efectuată în anul 1975, afirma: "Aveţi în Podari o catedrală! Păstraţi-o cu grijă că este tare frumoasă".

Dintre zecile de biserici pictate de Ilie Belgun şi echipa sa într-o viaţă de om, amintim pe cele din satul Stoeniţa, comuna Stoina, jud. Gorj, "Sfântul Nicolae" din comuna Peşteana, jud. Vâlcea, şi altele. Meritele profesionale îi sunt recunoscute în anul 1937 de Comisia de specialitate din cadrul Patriarhiei Române. În tabelul nr. 3, zugravi bisericeşti autorizaţi, publicat în "Monitorul Oficial", la poziţia 14, este nominalizat Ilie Belgun, de confesiune creştină-ortodoxă, str. Madona Dudu nr. 56, Craiova ("Monitorul Oficial", nr. 218/21.09.1937).