Neputinţa trupească, şansă a apropierii omului de Dumnezeu

În Duminica a XXXI-a după Rusalii sau a vindecării orbului din Ierihon, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a participat la Sfânta Liturghie oficiată la Paraclisul "Sfântul Grigorie Luminătorul" din Reşedinţa patriarhală. În cuvântul de învăţătură, Preafericirea Sa a reliefat iubirea milostivă şi vindecătoare a Mântuitorului Iisus Hristos şi credinţa puternică şi rugăciunea stăruitoare a orbului.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că în Evanghelia Duminicii vindecării orbului din Ierihon sunt prezente două mari adevăruri: iubirea milostivă şi vindecătoare a Mântuitorului Iisus Hristos şi credinţa puternică şi rugăciunea stăruitoare a orbului care cere Mântuitorului Iisus Hristos să-l vindece.

Orbul de lângă Ierihon, auzind că trece pe lângă el Iisus din Nazaret, şi-a dat seama că trece pe lângă el unica şansă a vieţii sale, deoarece oamenii nu îi puteau dărui vederea ochilor, ci numai Iisus din Nazaret, în care lucra puterea dumnezeiască. "Mântuitorul Iisus Hristos S-a oprit în drum şi nu a mers spre marginea drumului, unde se afla orbul cerşind, pentru că ştia că o dată vindecat, orbul va merge pe acelaşi drum cu Iisus, pe drumul mărturisirii iubirii lui Dumnezeu faţă de oameni", a arătat Preafericirea Sa.

Prin această vindecare, orbul de la intrarea în cetatea Ierihonului a devenit un misionar al iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, arătată în Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. "Iisus din Nazaret i-a schimbat viaţa. De la marginea drumului vieţii l-a pus în centrul drumului vieţii, căci Hristos era Viaţa. Acest orb este luat de Iisus cu El ca să mărturisească iubirea lui Dumnezeu pentru oameni", a evidenţiat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Preafericirea Sa a arătat că, spre deosebire de demonizatul din ţinutul Gadarenilor, căruia Mântuitorul Iisus Hristos i-a poruncit să se întoarcă la casa lui ca să vestească tuturor cât bine i-a făcut Dumnezeu, deci să fie un misionar statornic, orbul de lângă Ierihon este luat de Mântuitorul Iisus Hristos cu Sine. "De ce această diferenţă? Pentru că în primul caz, când Iisus spune: "Întoarce-te la casa ta şi spune tuturor cât bine ţi-a făcut Dumnezeu", trebuia ca oamenii care l-au văzut cândva pe cel îndrăcit cât de rău, cât de violent, cât de chinuit era, aceiaşi oameni trebuiau să-l vadă cât de mult i-a schimbat Hristos viaţa sa. Să-l vadă paşnic, liniştit, înţelept, bucuros că este liber, bucuros că poate trăi, nu printre morminte ca înainte, ci printre oameni. În al doilea caz, Mântuitorul Iisus Hristos permite orbului vindecat la Ierihon să meargă după Sine pentru ca să vadă cu ochii lui trupeşti vindecaţi cetatea Ierihonului, la marginea căreia cerşea atunci când oamenii ieşeau sau intrau în Ierihon, dar şi pentru ca locuitorii cetăţii Ierihonului să-l vadă vindecat pe cel care înainte stătea la marginea drumului şi cerşea un bănuţ sau o bucată de pâine. Vedem cum Mântuitorul Iisus Hristos nu are metode stereotipe, ci ţine cont de fiecare om şi de contextul în care a fost văzut omul pătimind, omul bolnav şi, apoi, a fost văzut acelaşi om vindecat, eliberat de demon sau de neputinţa trupului, numită orbire."

Boala are o semnificaţie pedagogică

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat că pericopa evanghelică mai are un înţeles duhovnicesc, şi anume că Mântuitorul Iisus Hristos, intrând în cetate, trebuia să vindece un alt bolnav, din punct de vedere sufletesc, pe Zaheu vameşul. De asemenea, Preafericirea Sa a arătat că oamenii care îl certau pe orb şi îi cereau să tacă ne arată că adesea, când un om vrea să se apropie de Dumnezeu cerându-I să-l vindece de boală sau să îl elibereze de o suferinţă, alţi oameni încearcă să-l împiedice spunând că e prea târziu sau că nu are nici un rost. Aceasta s-a întâmplat deoarece oamenii din Ierihon, din jurul bolnavului, s-au obişnuit prea mult cu suferinţa şi pentru ei suferinţa lui era o fatalitate sau o normalitate. "Mântuitorul Iisus Hristos nu se bucură de suferinţa nimănui şi nici nu este indiferent la suferinţa cuiva. El doreşte ca omul să se vindece, iar dacă boala trupească nu se vindecă, totuşi, ea trebuie să primească un sens, şi anume, trebuie să fie transformată într-o şansă de apropiere mai mare de Dumnezeu, Izvorul vieţii. Să i se dea o semnificaţie mântuitoare, pedagogică, care nu îl îndepărtează pe om de Dumnezeu, ci îl apropie de Dumnezeu. Prin aceasta vedem că boala înţeleasă ca o cruce care ne conduce spre Înviere poate fi transformată, şi anume, din suferinţă în biruinţă asupra egoismului, asupra însingurării, asupra uitării de Dumnezeu, Izvorul vieţii", a spus Patriarhul României. Orbul de lângă Ierihon a devenit dascăl pentru noi, de aceea ne rugăm cu rugăciunea "Doamne miluieşte", prin care învăţăm că trebuie mai întâi să contăm pe mila şi milostivirea lui Dumnezeu şi apoi pe ajutorul oamenilor.