„Nici o boală nu a rămas nevindecată de puterea Lui“

În Aula Mare "Teoctist Patriarhul" din Palatul Patriarhiei au avut loc ieri lucrările primei zile a Simpozionului internaţional dedicat Tainei Sfântului Maslu şi îngrijirii bolnavilor. La eveniment au participat Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, Înalt Preasfinţitul Irineu, Mitropolitul Olteniei, şi profesori de teologie ortodoxă din ţară şi străinătate.

Simpozionul internaţional de teologie este organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti şi Sectorul învăţământ şi activităţi cu tineretul al Arhiepiscopiei Bucureştilor, pe parcursul a două zile, 15 şi 16 mai. Evenimentul a reunit profesori de teologie din România, dar şi de la alte facultăţi de teologie din lumea ortodoxă, care au abordat din punct de vedere dogmatic, liturgic, biblic şi canonic tema simpozionului. În sesiunea de deschidere a simpozionului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de inaugurare. Alocuţiuni au susţinut Adrian Lemeni, secretar de stat pentru Culte, şi Mircea Dumitru, rectorul Universităţii din Bucureşti.

Mărturii liturgice din manuscrise vechi

Primul referat al simpozionului a fost susţinut de Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, cu titlul "Rânduiala Tainei Sfântului Maslu după manuscrise liturgice din Biblioteca Arhiepiscopiei Sibiului". Înalt Preasfinţia Sa a exprimat, prin câteva relatări din documente copiate în manuscris în secolele XVIII-XIX, evoluţia ritualului bisericesc al Tainei Sfântului Maslu. Aceste documente sunt importante pentru cunoaşterea modului în care a evoluat cultul în Biserică, din punctul de vedere al conţinutului, al structurii slujbelor şi al evoluţiei lingvistice. "Din analiza rânduielilor Tainei Sfântului Maslu, aşa cum apare ea descrisă în Manuscrisul 18, se poate observa preocuparea Bisericii de a concentra mai multe acte liturgice într-o singură lucrare sacramentală, spre exemplu rugăciunile pentru bolnavi săvârşite de şapte preoţi în şapte zile consecutiv, şi de a păstra în rânduieli stabilite ritualul Tainei aşa cum apare el în cei mai vechi codici liturgici, Canonul Sfântului Arsenie, structura Sfântului Maslu, rugăciunile Tainei; dar, în acelaşi timp, şi tendinţa de a imprima ritualului o continuă şi dinamică îmbogăţire, de exemplu dublarea pericopelor evanghelice, din scopuri pastoral-misionare", a arătat IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului.

Iubirea adevărată nu caută plăcerea, ci sacrificiul

Înalt Preasfinţitul Irineu, Mitropolitul Olteniei, a susţinut referatul "Mântuitorul Iisus Hristos - Vindecătorul afectelor firii umane", în care a arătat diferenţa între neputinţele fireşti ale naturii umane, denumite afecte ale păcatului strămoşesc, şi tendinţele păcătoase căutătoare de plăcere pe care Hristos le-a vindecat în natura umană. "Născându-se şi din voia sa divină, Fiul lui Dumnezeu nu are nimic egoist. El fiind iubirea desăvârşită nu putea să caute plăcerea, ci iubirea desăvârşită pentru oameni. Iubirea sa este mai tare ca ispita plăcerilor şi ca frica de dureri, fiind adevărata forţă a Duhului care-l face pe om să-şi găsească bucuria în comuniunea cu Dumnezeu şi în armonia cu toţi şi cu toate. Cuvântul lui Dumnezeu făcându-se om fără de păcat a suferit ca om cele ce trebuiau să le suferim noi, în felul acesta persoana umană are prin ea valoare unică", a spus IPS Mitropolit Irineu.

Vindecarea înseamnă restaurarea capacităţii de a lucra

Părintele Dmitry Yurevich de la Academia Teologică din Sankt Petersburg a prezentat mai multe dovezi biblice care susţin săvârşirea Tainei Sfântului Maslu încă din perioada Apostolilor, ea fiind o moştenire în Biserică a activităţii taumaturgice a Mântuitorului Iisus Hristos. "Putem spune că Taina ortodoxă a Maslului, care este întemeiată în textul Epistolei lui Iacob şi este regăsită în practica Apostolilor din Biserica primară, cere credinţa adevărată şi profundă din partea primitorului Tainei, ca un suport al propriei vindecări. Dar în ultimul ei punct, Taina nu are scopul numai să refacă puterea fizică, ci să-l restaureze pe credincios în integritatea sa, de a vindeca sufletul şi trupul împreună, de a-i da putere pentru a lucra, pentru a descoperi în el viaţa eshatologică ca o viaţă nouă", a explicat părintele Yurevich.

Tămăduirea trebuie căutată în adâncurile omului

Atitudinea bolnavilor descrisă în Noul Testament şi în scrierile părinţilor latini ai Bisericii faţă de boală şi de vindecare este recapitulată în încrederea lor că numai Fiul lui Dumnezeu este Doctorul sufletelor şi al trupurilor. "Ceea ce ne justifică încrederea în medicul dumnezeiesc este competenţa Sa. Nici o boală nu a rămas vreodată nevindecată de puterea Lui tămăduitoare. Putem înţelege cât de mare este această putere văzând vindecarea Apostolului Petru, un caz disperat pe care El l-a vindecat. Marele Doctor, adică Iisus, a venit într-un ţinut plin de bolnavi şi, voind să se facă cunoscut pentru puterea sa, a ales spre vindecare un bolnav a cărui stare era deznădăjduită", a arătat Frederic Manns, de la Facultatea de ştiinţe biblice şi arheologie din Ierusalim. În cadrul sesiunii a mai fost prezentat un referat de către părintele Nicolae Necula despre practici necanonice şi liturgice la săvârşirea Tainei Sfântului Maslu. Cu ocazia simpozionului a fost lansat şi volumul 11 din Anuarul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti pe anul 2011. A doua sesiune a simpozionului s-a desfăşurat ieri în Amfiteatrul "Dumitru Stăniloae" al Facultăţii de Teologie din Bucureşti.

Sfântul Maslu - Taina însănătoşirii trupeşti şi sufleteşti

Iniţiativa Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" a Universităţii din Bucureşti de a organiza un simpozion internaţional cu tema "Taina Sfântului Maslu şi îngrijirea bolnavilor" se înscrie în seria manifestărilor cu caracter academic dedicate anului omagial consacrat acestei Sfinte Taine.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis, la propunerea noastră, să situeze în centrul atenţiei cercetării teologice, dar şi a lucrării pastoral-misionare şi social-caritative o Sfântă Taină care ajută pe credincioşi în mod deosebit în refacerea sănătăţii lor fizice şi în întărirea sănătăţii lor moral-spirituale.

Într-o lume marcată de boală şi suferinţă, Biserica este chemată să-şi manifeste puterea tămăduitoare sacramentală, împărtăşită ei prin Duhul Sfânt de Hristos-Domnul, Vindecătorul sufletelor şi al trupurilor, spre alinarea suferinţelor trupeşti şi sufleteşti ale oamenilor bolnavi. Taina Sfântului Maslu pentru vindecarea bolnavilor îşi are izvorul în lucrarea de vindecare a bolnavilor săvârşită de Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos şi încredinţată Bisericii prin Sfinţii Săi Apostoli, după cum ne arată Epistola Sfântului Apostol Iacov: "De este cineva bolnav, să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi-l va ridica Domnul, iar de va fi făcut păcate, se vor ierta lui" (Iacov 5, 15). Ca urmare a rugăciunii preoţilor Bisericii, în Taina Sfântului Maslu se împărtăşeşte credinciosului bolnav harul vindecării sufletului de păcate şi a bolii trupului prin ungerea cu untdelemn sfinţit.

Taina Sfântului Maslu actualizează, prin Duhul Sfânt, lucrarea vindecătoare a lui Hristos în Biserică - Trup tainic al lui Hristos, când aceasta, cler şi popor, se află în stare de pocăinţă, de rugăciune şi de ascultare a textelor biblice, apostolice şi evanghelice, referitoare la puterea vindecătoare a lui Hristos. De aceea, ungerea bolnavilor de şapte ori cu untdelemn sfinţit se face în numele lui Hristos, adică în prezenţa duhovnicească a lui Hristos - Doctorul sufletelor şi al trupurilor celor bolnavi. În acest sens, cea dintâi treaptă a vindecării bolnavului este refacerea legăturii lui duhovniceşti cu Hristos şi cu Biserica Sa. Vindecarea sufletului şi a trupului pe care o dăruieşte Hristos prin Taina Sfântului Maslu este în primul rând luminare a sensului vieţii şi al sănătăţii ca daruri ale lui Dumnezeu, pe care însă omul nu le foloseşte totdeauna potrivit voii lui Dumnezeu şi în comuniune cu Dumnezeu. După ce bolnavul a primit această lumină, boala şi suferinţa lui primesc un sens şi sunt trăite în comuniune cu Hristos Cel răstignit şi înviat, Care a biruit suferinţa din interiorul ei printr-o iubire de Dumnezeu mai tare decât teama de moarte. Dacă bolnavul înţelege că viaţa şi sănătatea lui sunt daruri ale lui Dumnezeu, atunci crede cu tărie că şi vindecarea lui este un dar de la Dumnezeu care se cere şi se aşteaptă de la El cu speranţă.

Prin proclamarea anului 2012 ca An omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor, Biserica noastră încearcă să contribuie mai mult la alinarea suferinţei, atât prin lucrarea ei liturgică, duhovnicească şi pastorală (mai ales Sfântul Maslu), cât şi prin lucrarea ei social-filantropică şi social-medicală (cabinete şi centre medicale), inclusiv printr-o cultură medicală a populaţiei, prin care oamenii sunt sfătuiţi să preţuiască mai mult darul sănătăţii, evitând bolile, şi să fie recunoscători faţă de persoanele care îi ajută să se vindece, mai ales când ei singuri, din cauza sărăciei, nu-şi pot plăti consultaţiile sau medicamentele.

În concluzie, putem afirma că Sfântul Maslu, Spovedania şi rugăciunile parohiei şi ale familiei, ale prietenilor şi cunoscuţilor pentru cei bolnavi constituie lucrarea duhovnicească de bază a Bisericii pentru îngrijirea bolnavilor. Iar cercetarea sau vizitarea bolnavilor acasă ori la spital, ajutorarea lor cu bani pentru medicamente, alimente şi haine completează partea spirituală a pastoraţiei bolnavilor. Prin rugăciunea pentru bolnavi şi prin îngrijirea lor, creştinii devin mâinile iubirii milostive a lui Hristos, Doctorul sufletelor şi al trupurilor.

Felicităm pe organizatorii acestui simpozion internaţional şi binecuvântăm cu părintească dragoste pe toţi participanţii, exprimându-ne speranţa că lucrările acestuia vor fi receptate ca o frumoasă cooperare academică şi misionară a mai mulţi teologi din România şi din alte ţări.

† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române