Noi acatiste şi vieţi de sfinţi

La Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române au apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, lucrările: "Viaţa şi Acatistul Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş", "Viaţa şi Acatistul Sfântului Sfinţit Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi", "Viaţa şi Acatistul Sfântului Voievod Neagoe Basarab", "Viaţa şi Acatistul Sfântului Sfinţit Mucenic Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Româneşti".

Lucrările pot fi achiziţionate de la Librăria Cărţilor Bisericeşti (Intr. Miron Cristea nr. 6, accesul se face din strada 11 Iunie), Librăria "Ortodoxia" (Calea Victoriei nr. 45, lângă Biserica Kreţulescu), prin comandă pe internet la adresa magazin@editurapatriarhiei.ro, precum şi de la pangarele bisericilor şi mănăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Iosif cel Nou de la Partoş, Iacob după numele său de botez, s-a născut în anul 1568, în oraşul Raguza din Dalmaţia, într-o familie de creştini vlahi. La 15 ani, tânărul Iacob se călugăreşte în Mănăstirea Maicii Domnului, din Ohrida. După cinci ani merge la Muntele Athos, intră în obştea Mănăstirii Pantocrator şi primeşte numele de Iosif. Avea darul facerii de minuni, vindecând multe boli, îndeosebi pe cei ologi. Este rânduit egumen de patriarhul de la Constantinopol la Mănăstirea "Sfântul Ştefan" din Adrianopol. Apoi este numit egumen în Mănăstirea Cutlumuş din Athos, după care se retrage la Mănăstirea Vatoped. În anul 1650, la vârsta de 80 de ani, este hirotonit arhiereu şi aşezat în scaunul de mitropolit al Timişoarei. Spre sfârşitul vieţii pământeşti, sfântul alege liniştea Mănăstirii Partoş. În toamna anului 1656, trece în lumea drepţilor, la vârsta de 85 de ani. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat în anul 1956. Pomenirea sa se face la 15 septembrie.

Sfântul Ierarh Teodosie s-a născut în ţinutul Vrancei, în prima jumătate a veacului al XVII-lea şi, iubind din tinereţe viaţa călugărească, a primit sfântul chip îngeresc la Schitul Brazi. A fost ales egumen al Mănăstirii Bogdana din ţinutul Bacăului, reconstruind în vremea stăreţiei sale acest sfânt lăcaş. Pentru vrednicia sa, a fost hirotonit episcop de Rădă-uţi în anul 1670, iar peste un an a fost trimis să păstorească Episcopia Romanului. După retragerea mitropolitului Dosoftei al Moldovei în Polonia, în 1674, Sfântul Teodosie a preluat conducerea Mitropoliei Moldovei în vremuri de asuprire din partea turcilor şi tătarilor. Din cauza mustrărilor pe care le-a adus lui Dumitraşcu Vodă, a fost silit să-şi părăsea-scă scaunul, fiind pus sub pază în Mănăstirea "Sfântul Sava", din Iaşi, până la revenirea în ţară a blândului mitropolit Dosoftei. După aceasta, s-a retras în părţile Ţării de Jos, vieţuind când la Focşani, când la Bogdana. În 1694, tătarii au năvălit din nou în Moldova. La Schitul Brazi a venit o ceată de tătari, care l-au schingiuit pe bătrânul arhiereu, după care

i-au tăiat capul. Prin minune, în 1842, s-au aflat cinstitele sale moaşte, fiind canonizat de către Biserica Ortodoxă Română în anul 2003, cu data de prăznuire în 22 septembrie.

Fericitul Voievod Neagoe Basarab a fost vlăstar domnesc, născut într-o familie evlavioasă, deprinzând de mic taina rugăciunii isihaste, evlavia, învăţătura şi înţelepciunea Evangheliei lui Hristos de la Sfântul Ierarh Nifon al Constantinopolului. În anul 1512, a fost chemat la vrednicia de domnitor şi voievod al Ţării Româneşti. Domnia sfântului a fost un răstimp de linişte şi prosperitate, într-o vreme când greutăţile apăsau asupra ţării şi asupra Bisericii Ortodoxe din Balcani. Pe 15 septembrie 1521, Sfântul Voievod Neagoe Basarab s-a mutat la veşnicele locaşuri ale lui Dumnezeu, unde a primit cununa cea neveştejită a slavei Sale.

Sfântul Antim s-a născut în Iviria (Georgia de astăzi) pe la anii 1650, primind numele de botez Andrei. Năvălind turcii pe meleagurile sale natale, a fost luat rob şi dus la Constantinopol, unde a îndurat multe amărăciuni şi umilinţe. După un timp a fost răscumpărat de creştini şi a slujit pe lângă Patriarhia Ecumenică. Pe la anul 1690, vine în Ţara Românească, unde este rânduit de către binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu pentru a ajuta la tipărirea cărţilor bisericeşti. A îmbrăcat haina monahală, primind numele de Antim, şi a fost hirotonit ieromonah la Mănăstirea Snagov, lângă Bucureşti. La 16 martie 1705, a fost ales episcop de Râmnicu Vâlcea, iar la 22 februarie 1708 a fost înscăunat mitropolit al Ţării Româneşti. Mitropolitul Antim a desfăşurat o bogată activitate tipografică (63 de cărţi, 39 fiind lucrate cu mâna sa, 21 în limba română). Bun patriot şi luptător împotriva asupririi turceşti care deja prevestea instalarea regimului fanariot, mitropolitul Antim a fost arestat, în martie 1716, şi a îndurat umilinţe şi chinuri în temniţele domneşti până toamna, când a fost caterisit pe nedrept, fiind condamnat la închisoare pe viaţă la Mănăstirea "Sfânta Ecaterina" din muntele Sinai. Pe drum însă, ostaşii turci l-au omorât şi i-au aruncat trupul în apele râului Tungia, lângă Adrianopol.