„Nu bogăţia în sine este rea, ci lipsa de milostenie“

▲ Sfânta Liturghie a fost oficiată ieri la Catedrala patriarhală de trei ierarhi ▲ În cuvântul rostit în cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Patriarh a vorbit despre grija bogatului din Evanghelie, numindu-l pe înavuţitul peste noapte, din Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina, un om fără suflet ▲ „Sufletul este redus de către acest bolnav la un organ de consum; el trăieşte numai biologic. Omul bogat căruia i-a rodit ţarina nu mai are suflet, nici la propriu, nici la figurat” ▲

Credincioşii care au reuşit să înfrunte gerul de pe Colina Patriarhiei au avut ieri bucuria de a se ruga la Sfânta Liturghie alături de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preasfinţitul Episcop Mihail al Episcopiei Australiei şi Noii Zeelande, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-Vicar Patriarhal, şi de un sobor de preoţi şi diaconi.

În cuvântul rostit imediat după citirea Sfintei Evanghelii, Părintele Patriarh a vorbit despre grija bogatului din Evanghelia de ieri, numindu-l pe înavuţitul peste noapte, din Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina, un om fără suflet. „Nu a mulţumit lui Dumnezeu şi nu a dăruit nimănui nimic din neaşteptata, surprinzătoarea rodire a ţarinei lui. A început să aibă griji mari. Nu grija săracului care se întreabă în fiecare zi şi noapte cu ce să îmi hrănesc copiii, cu ce să menţin casa, ci grija celui care este năpădit de lăcomie multă şi nu mai are spaţiu care să cuprindă averile sale”, a spus Patriarhul nostru, care a menţionat că în îndemnul dat de bogat sufletului său a folosit patru verbe unul după altul: „Suflete acum odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!”. Singura activitate a acestui om este mâncarea, băutura şi veselia. „Sufletul este redus de către acest bolnav la un organ de consum; el trăieşte numai biologic. Omul bogat căruia i-a rodit ţarina nu mai are suflet, nici la propriu, nici la figurat. La propriu, pentru că sufletul lui este redus la trup şi singura hrană este hrana trecătoare, biologică, bunătăţile materiale. Nu există în cazul lui nici o hrană duhovnicească care, de fapt, ar trebui să hrănească sufletul. Nu vorbeşte de recunoştinţă faţă de Dumnezeu, de rugăciune, de mulţumire, ci doar de mâncare, de consum. Singurul rost al vieţii sale este să mânânce şi să bea, să facă umbră pământului. Nu are nici un ideal spiritual, nici în raport cu Dumnezeu, nici cu semenii. Nu mai are nici iubire faţă de Dumnezeu pentru a-i mulţumi şi nici iubire faţă de semeni pentru a-i milui, pentru a-i ajuta”, aşa a descris Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române orizontul îngust şi întunecat al omului înrobit de lăcomia averilor materiale, limitate şi trecătoare.

„O rugăciune în plus este o bogăţie de lumină în plus”

În Evanghelie se spune că la noapte sufletul celui înstărit va fi luat. Despre această noapte, unii tâlcuitori spun că este „întunericul minţii care a pierdut sensul adevărat al vieţii şi întunericul inimii care nu mai are în ea nici iubire faţă de Dumnezeu, nici iubire milostivă faţă de semeni”. Evanghelia îl mai numeşte nebun pe acest bogat. „Nu mai este bun la minte, aceasta înseamnă nebun, pentru că nu mai e bun la suflet. Cine nu mai este bun la suflet nu mai poate să se roage lui Dumnezeu şi să-i mulţumească pentru binefaceri şi să ajute pe săraci”, a continuat Preafericitul Părinte, precizând că nebun este şi omul care nu mai e raţional, pentru că raţiunea umană este făcută după chipul raţiunii divine, iar gândirea umană trebuie să se asemene cu gândirea lui Dumnezeu cel milostiv.

„Evanghelia ne arată că există două feluri de îmbogăţiri - atunci când se adună în jurul nostru lucruri materiale, trecătoare, dar şi atunci când adunăm în interiorul nostru lumina rugăciunii şi a faptelor prin milostenie. Perioada aceasta a Postului Naşterii Domnului este o perioadă care ne cheamă la îmbogăţire a sufletului în fapte bune. O rugăciune în plus este o bogăţie de lumină în plus. O lacrimă pentru curăţirea de păcate la Spovedanie este o îmbogăţire a sufletului de lumină mai multă; un cuvânt bun spus unui om întristat; o bucată de pâine sau o haină oferită unui sărac. Toate acestea se transformă în lumina bunătăţii care se adună în sufletul nostru, şi aşa ne îmbogăţim cu comorile milosteniei, ale sfinţeniei, ale iubirii duhovniceşti”, a mai spus Preafericirea Sa care a amintit şi despre părerea părintelui Cleopa despre mântuirea bogaţilor: „Mai uşor se mântuieşte bogatul harnic, drept şi milostiv, decât săracul cârtitor”. Şi a conchis Patriarhul Daniel: „Nu bogăţia în sine este rea, ci lipsa de milostenie, neomenia. De aceea, sunt şi mulţi bogaţi milostivi care au zidit biserici, spitale, case de bătrâni, case pentru orfani. Aceşti bogaţi milostivi se aseamănă cu Dumnezeu cel milostiv. Deci nu bogăţia, ci lăcomia, înrobirea sufletului faţă de lucrurile trecătoare şi limitate, aceasta este boala care trebuie vindecată. Şi Evanghelia ne îndeamnă ca din ceea ce am primit de la Dumnezeu să împărţim şi altora, şi atunci ne asemănăm Lui”.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh a hirotonit pe părintele Valentin Bârlez, preot pe seama parohiei Herăstrău, Protopopiatul II Capitală, şi pe părintele Ioan Jucan, diacon pe seama Catedralei patriarhale.